Sfântul Teodosie (Prinţul Teodor de Ostrog) al Peşterilor Kievului

Sfântul Teodor, Prinţul de Ostrog, şi-a câştigat faima prin construirea de biserici şi prin apărarea Ortodoxiei în Volhnia, în faţa introducerii forţate a catolicismului. El a descins din Sfântul Vladimir (15 iulie), printr marele nepot Sviatopolk-Mihail, Prinţul de Turov (1080-1093) şi mai târziu Mare Prinţ de Kiev (+1113).

Prima dată când apare menţionat numele Sfântului Prinţ Teodor, este în anul 1386, când Regele polonez Jagiello şi Prinţul lituanian Vitovt afirmau moştenirea districtului Ostrog şi a împrejurimilor Zaslavsk şi Koretsk.

În 1410, Sfântul Teodor a participat la înfrângerea Cavalerilor Teutoni ai Ordinului Catolic, în Bătălia de la Gruenwald. În 1422, Sfântul Prinţ, datorită simpatiei pentru ortodocşii din Boemia, i-a susţinut pe husiţi în lupta lor cu împăratul german Sigismund. Teodor a introdus pregătirea husită (adică Taboritul, adoptat de cazacii ucraineni) în strategia militară rusă.

În 1432, după ce a câştigat o serie de victorii în faţa forţelor poloneze, Sfântul Teodor l-a obligat pe Prinţul Jagiello să garanteze libertatea Ortodoxiei în Volhnia, conform legii. Prinţul Svidrigailo, îngrijorat de întărirea aliatului, l-a băgat pe Sfântul Teodor în închisoare, dar poporul, care-l iubea pe Sfânt, s-a ridicat cu răzvrătire şi l-a eliberat.

Sfântul Teodor s-a împăcat cu acela şi s-a îndreptat către el, pentru ajutor în lupta împotriva lituanienilor şi a polonezilor. În 1438, Sfântul Prinţ a luat parte la o bătălie cu tătarii. În 1440, odată cu aderarea la tronul polonez, a celui mai tânăr fiu al Prinţului Jagiello (Cazimir), Sfântul Teodor a primit drepturile de administrare asupra oraşelor Vladimir, Dubno, Ostrog, şi i s-au acordat ţerenuri întinse în cele mai bune regiuni ale Podoliei şi Volhniei.

Sfântul Teodor a lăsat toate acestea în urmă, împreună cu puterea şi faima domnească. După 1441, a intrat în Mânăstirea Peşterilor din Kiev, unde a primit tunderea în monahism, cu numele Teodosie, nevoindu-se acolo pentru mântuirea sufletului său, până la momentul binecuvântatei sale mutări la Domnul.

Anul mutării la Cer a Sfântului Teodor este necunoscut, dar cel mai probabil aceasta s-a întâmplat în a doua jumătate a secolului al XV-lea, la o vârstă a sa înaintată (S. M. Soloviev, în lucrarea “Istoria Rusiei”, aminteşte anul 1483).

Sfântul a fost îngropat în Peşterile Sfântului Teodosie. Canonizarea sa a avut loc la sfârşitul secolului al XVI-lea, deoarece în anul 1638, Ieromonahul Atanasie (Kalnofischi) mărturisea că “Sfântul Teodor se odihneşte în Peştera lui Teodosie, unde trupul său a fost descoperit neputrezit”.

Sfântul Teodor este cinstit pe 11 august şi, de asemenea, la Soborul Părinţilor Monahi ai Peşterilor Îndepărtate, pe 28 august.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /