Sfântul Teodor Sfinţitul, Preacuviosul Părintele nostru, ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare (+367)

Fericitul Teodor a fost ucenicul marelui Sfânt Pahomie şi apoi stareţ, după dânsul, al mânăstirilor din Tabena Egiptului, ca unul ce s-a învrednicit a fi asemenea la chip si împreună locuitor cu marele său stareţ. S-a născut în Tebaida de Sus, din părinţi creştini şi a simţit cu putere, înca din copilărie, chipul cel înşelător al lumii. Avea numai 12 ani când, la Botezul Domnului, s-a retras de la o masă îndestulată ca de sărbătoare, şi, ascunzându-se de oameni, a postit până seara, rugându-se lui Dumnezeu să-l primească în slujba Sa şi să rămână toată viaţa credincios chemării sale.

Când avea 14 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a mers la o mânăstire de monahi bineplăcuţi lui Dumnezeu şi a rămas acolo, începând a vieţui cu frica de Dumnezeu. Auzind însă de Sfântul Pahomie, de sfinţenia vieţii lui, de buna rânduială a vieţii monahilor din mânăstirile lui – viaţa de rugăciune şi de muncă, de privegheri şi de tăcere, de frăţietate şi de ascultare – s-a dus la Tabena şi s-a învrednicit a fi numărat printre ucenicii Sfântului Pahomie. Când a împlinit 25 de ani, Fericitul Sfânt Teodor Sfinţitul a fost ales de dascălul său, ca însoţitor în drumurile pe care acesta le făcea mânăstirilor puse sub povăţuirea sa.

Multă bucurie avea Cuviosul Pahomie, văzând cum creşte ucenicul său în înţelepciune, în cunoaşterea dumnezeieştilor învăţături, în desăvârşita curăţie. La 30 de ani, a fost sfinţit preot, din porunca marelui stareţ, de unde şi numirea lui de Teodor cel Sfinţit, adică Teodor preotul. Curând după aceasta, Sfântul a primit cârmuirea mânăstirii din Tabena, iar Cuviosul Pahomie s-a aşezat în Mânăstirea Pamvo.

Odată, făcându-se vinovat de păcatul îngâmfării, Sfântul Teodor Sfinţitul a fost mustrat de duhovnicescul său dascăl, şi doi ani a fost supus la canon de ascultări smerite în faţa tuturor călugărilor – canon pe care Teodor l-a împlinit cu sfinţenie. La puţină vreme după moartea lui Pahomie, întâmplându-se dezbinări şi neînţelegere între mânăstirile pahomiene, Teodor a fost ales să păstorescă, în toate aceste mânăstiri, şi a izbutit să readucă pacea şi dragostea frăţească în marea familie a fraţilor săi, reaşezând peste tot orânduielile de viaţă, statornicite de Sfântul Pahomie, Părintele de obşte, şi aducând nenumărate suflete la Hristos.

Mai mult, sub carmuirea sa, aceste mânăstiri au ajuns la atâta strălucire, că pretutindeni se dusese vestea despre viaţa curată şi plină de sfinţenie a călugărilor săi.

La 16 mai 367, acest mare îndrumător de suflete şi-a dat obştescul sfârşit, în mâinile Domnului Hristos, pe Care L-a slujit cu credinţă, din copilărie. Sfântul Teodor Sfinţitul, Preacuviosul Părintele nostru, ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare (+367), este cinstit pe 16 mai.