Sfântul Teodor, Episcopul Edessei

Sfântul Teodor, Episcopul Edessei, s-a născut în oraşul sirian Edessa. Toată viaţa sa, Sfântul a fost un mărturisitor luminos al măreţiei lucrării lui Dumnezeu, slăvit între sfinţii Săi.

La vârsta de doisprezece ani, după ce şi-a pierdut părinţii şi şi-a dăruit moştenirea săracilor, a plecat la Ierusalim, unde a intrat în Lavra Sfântul Sava cel Sfinţit. După doisprezece ani de ascultare monahală aprinsă şi apoi alţi douăzeci şi patru de ani de izolare deplină şi abstinenţă mare, Domnul l-a chemat pe ascetul Său să fie Episcop, pentru a putea lumina lumea. După moartea Episcopului de Edessa, nu s-a mai aflat niciun succesor mai demn decât Teodor şi, cu acordul reciproc al Patriarhilor Antiohiei şi Ierusalimului şi al clerului şi laicilor, acesta a fost ales episcop.

Nu a fost uşor pentru Sfântul Teodor să-şi părăsească singurătatea, dar s-a supus voinţei lui Dumnezeu şi s-a preocupat de îndrumarea pastorală a Bisericii Edessei. Acest lucru se întâmpla pe vremea domniei împăratului bizantin Mihail şi a mamei sale Teodora (842-855). În momentul sfinţirii ca episcop a Sfântului Teodor, s-a săvârşit o mare minune. Oamenii au văzut un porumbel, alb ca zăpada, zburând sub cupola bisericii, mai apoi aşezându-se pe capul noului episcop.

Sfântul Teodor şi-a dedicat toţi talanţii, cârmuirii turmei sale. El a fost un model pentru credincioşi, în cuvânt, în viaţă, în dragoste. Prin bunul exemplu al vieţii sale ascetice sfinte, el a îndrumat turma încredinţată lui de Dumnezeu, pe calea mântuirii. Teodor a depus mult efort în lupta cu ereticii şi, cu o mână fermă, a păzit Biserica de ispitele şi învăţăturile false. Prin mângâierea şi sprijinul său acordate Sfântului Teodor, bătrânul înainte-văzător Teodosie Stâlpnicul a slujit, de asemenea, comunitatea duhovnicească, nevoindu-se pe calea ascetismului, nu departe de oraş, lângă Mânăstirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Cu binecuvântarea bătrânului, Sfântul Teodor a călătorit la Bagdad, la calif-ul Mavi pentru a se plânge de măsurile nedrepte împotriva ortodocşilor. Ajungând la Mavi, Sfântul l-a găsit grav bolnav. Apelând la ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Episcop a pus puţin pământ din Mormântul Domnului într-un vas cu apă şi i-a dat califului să bea, iar cel bolnav a fost vindecat. Mavi, recunoscător, şi-a schimbat poziţia faţă de Sfânt, scultând fericit învăţăturile sale. În cele din urmă, împreună cu trei apropiaţi, el a primit sfântul botez, cu numele Ioan.

La scurt timp, pentru mărturisirea sa deschisă a credinţei în Hristos înaintea musulmanilor, califul Ioan a fost ucis, împreună cu cei trei apropiaţi ai săi. Apărându-le într-un vis, simultan, atât Sfântului Teodor cât şi Sfântului Teodosie Stâlpnicul, el le-a spus că i s-a dat să sufere pentru Hristos şi că a fost numărat în rândul mucenicilor. A promis că, în curând, îi va întâlni în Împărăţia Cerurilor. Acesta a fost un semn, pentru Sfântul lui Dumnezeu, că se apropia propriul său sfârşit.

În 848, din nou aflat în singurătate în Lavra Sfântului Sava cel Sfinţit, s-a mutat cu pace la Domnul. Sfântul Teodor le-a lăsat creştinilor scrierile sale edificatoare. Viaţa Sfântului Teodor din Edessa era o lectură populară în Rusia secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, păstrându-se în multe manuscrise. Este cinstit, an de an, pe 9 iulie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/