Sfântul Teodor din Tars, Arhiepiscop de Canterbury

Sfântul Teodor a fost al optulea Arhiepiscop de Canterbury (668-690) şi unul dintre sfinţii mari ai Angliei. Era grec din Tars – locul Sfântului Pavel. El a fost călugăr, foarte educat, trăind în Roma, rapid avansat prin toate rangurile preoţeşti şi sfinţit ca Arhiepiscop de Canterbury, la vârsta de şaizeci şi cinci de ani. Sfântul Adrian (cinstit pe 9 ianuarie), un african care era stareţ al unei mânăstiri din apropiere de Napoli, a fost trimis să-i fie de ajutor Sfântului Teodor.

Sfântul Teodor a ajuns în Kent, în anul 669, când avea vârsta de aproape şaptezeci de ani. În ciuda vârstei sale înaintate, era destul de energic, călătorind în întreaga Biserică întemeiată în Anglia şi sfinţind episcopi, pentru tronurile rămase goale în urma unui focar de ciumă. El a creat, de asemenea, noi scaune episcopale şi a înfiinţat o şcoală în Canterbury, unde se învăţa limba greacă.

În Northumbria, Sfântul Teodor a avut o dispută pe marginea succesiunii episcopale. Sfântul Wilfrid (cinstit pe 12 octombrie) fusese ales Episcop de Lindisfarne (mai târziu fiind transferat ca Episcop de York) şi călătorise în Gaul pentru a fi sfinţit de un episcop roman, neprimind să fie sfinţit de un episcop celt. Între timp, Sfântul Cead (cinstit pe 2 martie) a fost ales şi sfinţit necanonic, deoarece Wilfrid a rămas în Gaul timp de trei ani. Deşi Sfântul Teodor l-a dat jos de pe tron pe Sfântul Cead, el a recunoscut că merita să fie episcop. El a făcut ca sfinţirea acestuia să fie canonică, apoi l-a trimis pe Sfântul Cead să fie Episcop de Mercia. Sfântul Wilfrid a fost pus pe tronul său.

Sfântul Teodor a convocat un Consiliu al întregii Biserici Engleze, la Hertford, în anul 672. Nu numai că acesta a fost primul Consiliu al Bisericii din Anglia, dar a fost şi prima adunare, în general, a reprezentanţilor din întreaga ţară. În 679, a convocat un alt Sinod, la Hatfield, pentru a menţine puritatea doctrinei ortodoxe şi pentru a condamna erezia monotelitismului.

Sfântul Teodor a adormit întru Domnul, în anul 690, iar trupul său a rămas neputrezit o lungă perioadă de timp. Sub conducerea sa, Biserica Engleză a devenit unită, într-un mod în care diferitele regate tribale nu reuşiseră să o facă. Structurile eparhiale pe care le-a înfiinţat continuă să servească drept bază pentru administraţia Bisericii din Anglia. El a fost respectat pentru abilităţile sale administrative şi, de asemenea, pentru deciziile sale morale şi canonice. Este cinstit în data de 19 septembrie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /