Sfântul Teodor, de la Iordan

Sfântul Cuvios Teodor, Făcătorul de Minuni şi Pustnic de la Iordan, a vieţuit în secolul al VI-lea. Din tinereţe, el a părăsit lumea pentru a deveni călugăr, retrăgându-se în sălbăticia Iordanului.

El a dus o viaţă de ascet, aşa încât a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Odată, în timp ce călătorea la Constantinopol pe o navă, nava a părăsit cursul. Curând au rămas fără apă potabilă, iar călătorii erau aproape morţi de sete.

Sfântul Teodor s-a rugat lui Dumnezeu şi a făcut semnul crucii deasupra mării. Apoi, le-a spus marinarilor să tragă puţină apă din mare şi să bea. Când au făcut-o, au descoperit că apa era potabilă.

Pasagerii au început să mulţumească Sfântului şi să-l cinstească, pentru că îi salvase dându-le apă proaspătă. Sfântul Teodor le-a spus că trebuie să-I mulţumească lui Dumnezeu, Care făcuse această minune din iubirea Sa de oameni. În smerenia sa, le-a zis că nu fusese un rezultat al rugăciunilor sale nevrednice.

Sfântul Teodor a plecat la Domnul, în anul 583.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /