publicat în: Alte Vieţi de Sfinţi

Sfântul Ştefan Uroş, regele Serbiei

Sfântul Ştefan Uroş, regele Serbiei, a fost fiul regelui Duşan Nemani, fiind născut în anul 1337. În 1346 a fost încoronat rege. Duşan a încercat să o câştige pe fiica regelui francez, pentru fiul său, dar Papa de la Roma a insistat ca prinţesa să nu renunţe la catolicism. Duşan nu îşi dorea o catolică în familia sa şi, astfel, Sfântul Ştefan Uroş s-a căsătorit cu fiica lui Vlad, prinţul Valahiei.

La moartea tatălui său (+1355), Sfântul Ştefan Uroş a devenit conducător independent şi real al Serbiei. El a fost credincios Domnului. A fost părinte al văduvelor şi orfanilor, liniştind certurile şi menţinând pacea, ajutându-i pe săraci şi apărându-i pe cei asupriţi.

În interesul păcii în Serbia şi pentru a-şi salva viaţa, Sfântul Ştefan a fost obligat să fugă la rudenia sa, Prinţul Lazăr. Unchiul Sfântului Ştefan, Vulcaşin, a confiscat imediat tronul, dar frica lui de rivali nu i-a dat pace. Prin sora sa, mama Sfântului Ştefan, şi-a invitat nepotul să vină în oraŞul Skopie, sub pretextul unei reconcilieri. Primindu-l cu cinste, în calitate de ţar, l-a invitat să meargă la vânătoare. Când Sfântul Ştefan, obosit de vânătoare, s-a retras cu calul la o fântână şi s-a aplecat să ia o înghiţitură de apă, Vulcaşin l-a ucis cu o lovitură de paloş.

Modestia și toleranța excepționale ale acestui conducător au făcut să fie canonizat la 211 de ani de la mutarea sa la Domnul.

Sfintele sale moaşte se păstrează în Mânăstirea Iazak de pe Fruska Gora.

Este cinstit în data de 2 decembrie, în fiecare an.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/