Sfântul Simeon, Episcop de Vladimir şi Suzdal, din Peşterile Apropiate ale Kievului

Sfântul Simeon, Episcop de Vladimir şi Suzdal a fost autor al Patericului Peşterilor din Kiev şi a devenit călugăr la Mănăstirea Peşterilor, cândva în a doua jumătate a secolului al XII-lea.

În anul 1206, a fost numit egumen al Mănăstirii Vladimir a Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar în 1214, la dorinţa Prinţului Gheorghe Vsevolodovici (+1238), a fost numit întâiul Episcop de Vladimir-Klyazma şi Suzdal.

În 1218 a sfinţit o biserică în Mânăstirea Naşterii Domnului, iar în anul 1225, o catedrală la Suzdal. Marele Prinţ, care l-a respectat profund pe Sfântul Simeon, a fost gata să înfiinţeze la Suzdal un nou Scaun Episcopal pentru prietenul său, călugărul Policarp al Mânăstirii Peşterilor din Kiev. Sfântul Simeon, văzând că Policarp nu era încă pregătit să-şi asume o astfel de slujire, a discutat cu Marele Prinţ despre ideea sa şi a redactat o scrisoare profund emoţionantă lui Policarp, în care îi oferea prietenului său sfaturi despre depăşirea neajunsurilor sale duhovniceşti. Viaţa interioară, caracterul şi virtutea Sfântului Simeon sunt demosntrate de această epistolă.

Sfântul Simeon era cunoscut ca un învăţat şi învăţător, iar epistola lui către Policarp a fost inclusă la începutul Patericului Peşterilor din Kiev. Înainte de a se muta la Domnul, în 1226, sfântul a primit Schima.

Iniţial, a fost îngropat la Vladimir, dar mai târziu, în conformitate cu ultimele dorinţe ale Sfântului, Sfintele sale Moaşte au fost mutate în Lavra Peşterilor din Kiev, unde se odihneşte, în Peşterile Antoniev.