Sfintele moaşte neputrezite ale Sfântului Procopie au fost descoperite în secolul al XVIII-lea, în apropierea intrării în Biserica Parohiei Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în Ustya (Eparhia de Vologda). Ele au fost aşezate în biserică, unde timp de două sute de ani au rămas deschise spre închinare, fiind izvor de numeroase vindecări.
Nu s-a păstrat nicio relatare despre originea şi viaţa Sfântului lui Dumnezeu. Numele său a devenit cunoscut, însă, atunci când el însuşi l-a dezvăluit, într-o viziune, unui localnic pios pe nume Savela.
Pornind de la numărul mare de vindecări săvârşite în mod minunat, sfintele moaşte ale Sfântului Procopie au fost examinate în 1696 (sau 1645) şi în 1739. După aceasta, un paraclis în cinstea Sfântului a fost târnosit, la Biserica unde se odihnesc sfintele sale moaşte. Icoana Sfântului Procopie din Ustya a fost pictată, iar o slujbă a fost alcătuită, de asemenea, spre cinstire aparte.
În 1818, a fost înfiinţată sărbătorirea în întreaga Biserică Rusă a Sfântului, aceasta având loc în ziua de 8 iulie a fiecărui an.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/