Sfântul şi Dreptul Amiral Teodor Uşakov, din flota navală rusească

Sfântul Teodor, unul dintre cei mai mari eroi ai marinei Rusiei, din perioada cuprinsă între secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, s-a născut în anul 1745.

Amiralul neînvins a fost spaima duşmanilor ţării şi eliberator al celor pe care barbarii îi luau ostatici. A slujit în timpul războiului ruso-turc (1787-1791) şi, de asemenea, a luptat împotriva francezilor. Deşi a participat la multe bătălii navale în Marea Neagră şi în Marea Mediterană, el nu a pierdut niciodată vreuna şi nici nu a fost vreodată rănit.

Sfântul Teodor a vizitat odată insula grecească Kerkyra (Corfu), unde s-a închinat la Sfintele Moaşte ale Sfântului Spiridon al Trimitundei (12 decembrie) şi i-a sprijinit şi încurajat pe creştinii ortodocşi din acel loc.

Întrucât reformele sale navale erau neobişnuite printre superiorii săi, Sfântul Teodor a fost forţat să se pensioneze în anul 1807, de către Ţarul Alexandru I. Neavând nici soţie, nici copii, amiralul s-a stabilit în oraşul Alexeevo, lângă Mânăstirea Sanaxar, unde lua parte regulat la slujbele de Duminica şi în zilele de sărbătoare. În timpul Marelui Post, el rămânea în mânăstire, postind cu călugării şi participând la slujbe.

Stareţul Natanail din Sanaxar l-a privit pe Sfântul Teodor ca pe “un apropiat şi ocrotitor important” al mânăstirii. În plus faţă de darurile sale generoase către mânăstire, amiralul oferea adesea alimente celor săraci şi nevoiaşi. Nu a căutat niciodată slava omenească sau bogăţiile pământeşti, petrecându-şi viaţa în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui său.

Sfântul Teodor s-a mutat la Domnul în 1817, la vârsta de şaptezeci şi doi de ani. După navigarea pe marea vieţii, cu toate furtunile şi luptele acesteia, el a acostat în portul cel liniștit al odihnei veşnice. A fost îngropat la Mânăstirea Sanaxar, lângă biserică. 

Mănăstirea a fost returnată Bisericii Ortodoxe Ruse, în anul 1991, iar mormântul Sfântului Teodor a fost descoperit în 1994.

Sfântul Teodor a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2004, iar o raclă în formă de navă a fost realizată pentru a odihni Sfintele sale Moaşte. El este cinstit în mod aparte în ziua de 2 octombrie.

Sfântul Amiral Teodor nu trebuie să fie confundat cu Sfântul Teodor (Uşakov) din Mânăstirea Sanaxar (cinstit pe 19 februarie şi 21 aprilie), un Sfânt monah care a trăit între 1719-1791.

Sfântul Teodor este cinstit ca mare lider militar care a apărat Rusia, asemenea Sfântului Alexandru din Neva (cinstit pe 23 noiembrie) şi Sfântului Dimitrie al Don-ului (cinstit pe 19 mai) de dinaintea sa.

Din alte înregistrări ale vremii, mai aflăm, de asemenea:

   Sfântul Teodor, unul dintre cei mai mari eroi ai marinei rusești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, s-a născut pe 13 februarie 1745 în satul Burnakovo din provincia Iaroslav și provenea dintr-o familie nobilă destul de săracă, dar cu istorie. Părinții săi se numeau Teodor Ignatievici și Parascheva Nichiticina și erau oameni profund evlavioși.

   Tânărul Teodor cunoștea faptul că se născuse între două sărbători ale unor mari războinici care îi purtau numele - Sfinții Teodor Stratilat (8 februarie) și Teodor Tiron (17 februarie), și că unchiul său fusese Sfântul Cuvios Teodor (Ușakov) de la Mânăstirea Sanaxar, un sfânt monah care trăise între 1719 și 1791 și este pomenit pe 19 februarie. Aceste exemple au fost adânc întipărite în inima tânărului și le-a păstrat de-a lungul vieții sale.

   Corpul cadeților navali se afla la Sankt Petersburg, la colțul țărmului Balșaia Neva. În februarie 1761, Teodor Ușakov a fost înscris acolo, după ce și-a terminat studiile. Viitorul amiral, distins prin educația sa aleasă și moralitatea sa bună, a înțeles cu sârguință științele predate, demonstrând o înclinație deosebită spre matematică, navigație și istorie, iar cinci ani mai târziu a absolvit cu succes Corpul Naval, a primit grad de ofițer și a depus jurământul.

    După absolvirea Corpului Naval, Teodor Ușakov a fost trimis în Flota Baltică. Mările Nordului sunt rareori calme, iar pentru un tânăr ofițer era o școală navală bună. Primii ani de serviciu în Marină i-a petrecut în antrenament intensiv sub îndrumarea unor marinari experimentați. Datorită sârguinței sale, minții scrutătoare, elanului pentru afaceri și înaltelor calități duhovnicești, tânărul ofițer Teodor Ușakov a absolvit cu succes această primă școală de practică maritimă și a fost transferat la sud, în Flotila Azov.

   La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, în sarcina Statului se afla readucerea Rusiei pe coasta Mării Negre. În 1775, sub împărăteasa Ecaterina a II-a, s-a luat decizia de a crea o flotă regulată în Marea Neagră. În 1778, nu departe de Glubokaya, a fost înființat un corp de amirali și au fost întemeiate portul și orașul Herson. Au început lucrările la construcția de hangare pentru nave, dar din cauza marilor dificultăți în livrarea lemnului din regiunile îndepărtate ale Rusiei, construcția a fost întârziată. Lucrurile au început să se îmbunătățească abia odată cu sosirea ofițerilor și a echipelor, pe navele aflate în construcție. În august 1783, căpitanul de rang doi, Teodor Ușakov, ajungea la Herson.

   În acea vreme, o epidemie de ciumă a izbucnit în oraș. În Herson a fost instituită carantina. La acea vreme, se credea că ciuma se răspândește prin aer. Pentru a alunga ciuma, s-au făcut focuri pe străzi, casele erau fumigate, dar epidemia se întindea. În ciuda situației militare dificile, care impunea continuarea construcției de nave, s-a dat ordin de oprire completă a lucrărilor și de direcționare a tuturor eforturilor în lupta împotriva ciumei. În această perioadă, Teodor și-a demonstrat marile abilități de lider. Pentru acțiunile iscusite și eforturile depuse, Teodor Ușakov a fost promovat la grad de căpitan de rangul întâi și i s-a acordat primul său Ordin Sfântul Vladimir de Gradul al Patrulea.

   Pe 11 august 1787, Turcia a declarat război Rusiei. Flota turcească era formată din șaptesprezece nave de luptă și opt fregate, iar escadrila rusească, a cărei avangardă era comandată de căpitanul de brigadă Teodor Ușakov, avea doar două nave de luptă și zece fregate. Pe 29 iunie 1788, adversarii s-au descoperit reciproc și, fiind apropiați unii de ceilalți, au încercat să ocupe o poziție favorabilă și să mențină linia de luptă. Dar pe 3 iulie, lângă Insula Fidonisi, bătălia a devenit inevitabilă. Flota turcească, cu toată puterea, a dat năvală asupra navelor rusești. Și aici, detașamentul de avangardă al lui Ușakov, după ce a dat dovadă de diligență și pricepere, a adăugat pânze și, cu o manevră decisivă, l-a privat pe comandantul flotei turcești, Eski-Hassan, de capacitatea de a înconjura navele rusești și de a le aborda. 

   În același timp, Ușakov a izolat două nave turcești avansate. Acelea, apoi, realizând poziția lor dezastruoasă, fără a aștepta niciun semnal, s-au grăbit să fugă în mare grabă. Eski-Hassan a fost forțat să-și urmărească navele. Victoria a fost de partea escadrilei rusești.

   Această bătălie, deși nu a avut un impact semnificativ asupra întregii campanii, a fost demnă de remarcat cu alte ocazii. Pentru prima dată într-o luptă deschisă, o mică flotă rusească învingea forțe inamice superioare. În frunte, Teodor Ușakov a condus de fapt bătălia întregii escadrile, iar curajul său, tactica iscusită, deciziile remarcabile, calitățile sale și caracterul duhovnicesc înalt au decis bătălia în favoarea Rusiei. Teodor Ușakov, după ce a primit gradul de contraamiral, a fost numit la începutul anului 1790 comandant al Flotei Mării Negre.

   A servit în timpul războiului ruso-turc (1787-1791) și s-a alăturat turcilor pentru a lupta împotriva francezilor. Deși a purtat numeroase bătălii navale în Marea Neagră și în Mediterană, nu a pierdut niciodată una și nu a fost niciodată rănit. În 1793, după ce a fost victorios în bătălii și acum erou național, a fost decorat de împărăteasa Ecaterina a II-a cu gradul de viceamiral.

   În timpul luptelor sale împotriva francezilor, Sfântul Teodor a vizitat insula grecească Kerkyra (Corfu), deoarece i s-a încredințat sarcina de a elibera Insulele Ionice de jugul intolerabil al ateilor francezi. Pe când se afla acolo, s-a închinat la sfintele moaște ale Sfântului Spiridon (12 decembrie) și a oferit sprijin și încurajare creștinilor ortodocși din acel loc încât să se ridice împotriva francezilor. Acest lucru a dus la eliberarea Insulelor Ionice. 

   Când garnizoana franceză de pe Insula Zakynthos s-a predat, amiralul Teodor a debarcat pentru a mulțumi în fața moaștelor Sfântului Dionisie (17 decembrie). Era întâmpinat de greci oriunde mergea, cu mare bucurie, în timp ce purtau steagul rusesc pentru a-i onora pe eliberatorii lor și le aruncau flori la picioare, sărutându-le mâinile în semn de recunoștință. Același lucru s-a întâmplat și în Chefalonia. Pentru această victorie, împăratul Pavel I i-a acordat ultima sa distincție de amiral.

   Pe 30 septembrie 1799, flota rusească elibera Bari de francezi, iar mai apoi amiralul Teodor mergea și mulțumea în fața sfintelor moaște ale Sfântului Nicolae (6 decembrie). Grecii l-au numit „eliberatorul și părintele lor”.

   Întrucât reformele sale navale nu erau pe placul superiorilor săi, Sfântul Teodor a fost forțat să se retragă în 1807 de către țarul Alexandru I. Neavând nici soție, nici copii, amiralul s-a stabilit în orașul Alexeevo, lângă Mânăstirea Sanaxar, unde participa în mod regulat la slujbe, Duminicile și în zilele de sărbătoare. În timpul Postului Mare, stătea în mănăstire, postind cu călugării și participând la slujbe. 

   Starețul Natanael de Sanaxar îl considera pe Sfântul Teodor „un apropiat și protector important” al mânăstirii. Pe lângă darurile sale generoase către mânăstire, amiralul dădea frecvent milostenie săracilor și nevoiașilor. Nu a căutat niciodată gloria sau bogățiile pământești, ci și-a petrecut viața slujind lui Dumnezeu și aproapelui său.

   Sfântul Teodor, după ce și-a mărturisit păcatele și a primit împărtășania pe 1 octombrie, a trecut la cele veșnice pe 2 octombrie 1817, la vârsta de șaptezeci și doi de ani, și a lăsat toate bunurile sale nepoților săi, pe care îi iubea ca pe propriii săi fii.

   În anii 1930, mânăstirea a fost distrusă de atei, iar locul înmormântării Sfântului Teodor a fost profanat. În 1944, a fost formată o comisie de stat pentru a-i găsi sfintele moaște, deoarece era erou național, și s-a descoperit că acestea erau nestricăcioase. Mormântul său și mănăstirea s-au aflat sub autoritatea statului după aceasta și nu au mai putut fi afectate.

   Unul dintre crucișătoarele atomice ale Marinei Ruse a fost numit după el, iar despre viața și cariera sa a fost realizat un film. Compozitorul Haciaturian a compus, de asemenea, o piesă muzicală intitulată „Amiralul Ușakov”.
 

   Un eveniment unic - O PROCESIUNE PE APĂ - închinat împlinirii a 15 ani de la începutul procedurilor bisericești de trecere a amiralului în rândul Sfinților a fost relatat în paginile noastre (vezi ARHIVA) la acea dată. Participanții la procesiunea pe apă au trecut prin 14 localități din regiunile Leningrad, Vologda și Iaroslav, iar in fiecare dintre acestea au participat la slujbe în biserici și la întâlniri cu enoriașii.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2026 (cu adaptări și adăugiri la o variantă a articolului publicat în septembrie 2016).