Sfântul şi Binecuvântatul Andrei, cel Nebun pentru Hristos, din Constantinopol

Binecuvântatul Andrei, cel Nebun-pentru-Hristos, era slav şi a trăit în secolul al X-lea, la Constantinopol. Din primii ani ai vieţii sale, a iubit Biserica lui Dumnezeu şi Sfintele Scripturi. Odată, într-un vis, Sfântul a avut viziunea a două tabere. În una erau bărbaţi în îmbrăcăminte strălucitoare, în cealaltă diavoli negri şi înfricoşători. Un înger al lui Dumnezeu, care ţinea cununi minunate, i-a zis lui Andrei, că acele cununi nu erau împodobite din lumea pământească, ci mai degrabă din comorile cereşti, cu care Domnul îşi răsplăteşte războinicii care s-au arătat victorioşi împotriva hoardelor întunecate. “Continuă cu această faptă bună”, i-a spus îngerul, lui Andrei. “Fii un nebun de dragul meu şi vei primi multe în ziua împărăţiei mele”.

Sfântul a înţeles că Domnul Însuşi îl chema la această nevoinţă. Din acel moment, Andrei a început să meargă pe străzi în zdrenţe, ca şi cum mintea lui devenise confuză. Timp de mulţi ani, Sfântul a fost batjocorit şi insultat. Cu indiferenţă, el a suferit bătăi, foame şi sete, frig şi căldură, cerşind şi dând săracilor. Pentru misiunea sa mare şi pentru umilinţă, Sfântul a primit de la Domnul darul profeţiei şi înţelepciunii, salvând pe mulţi, din primejdii duhovniceşti, şi scoţând la lumină necredinţa multora.

În timp ce se ruga în Biserica din Vlaherne, Sfântul Andrei a văzut-o pe Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, ţinând Voalul său deasupra celor care se rugau sub Acoperământul ei (cinstit la 1 octombrie).

Binecuvântatul Andrei s-a mutat la Domnul în anul 936, fiind cinstit pe 2 octombrie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /