Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor, Episcop de Cirene, din Libia, şi cei dimpreună cu dânsul

Sfântul Sfinţit Mucenic Teodor, Episcop de Cirene, a trăit pe vremea domniei împăratului Diocleţian (284-305). Având pricepere la scris, atingând un înalt grad de caligrafie, a transcris multe cărţi pentru Biserică.

Fiul său, Leo, l-a denunţat la guvernatorul districtului, Dignianus, plângându-se că tatăl său deţinea cărţi creştine şi că îi îndepărta pe oameni de la închinarea la idoli, convertindu-i la credinţa în Mântuitorul Hristos.

Sfântul Teodor a fost judecat. Mulţi creştini i-au urmat, între care şi femeile Ciprilla, Lucia şi Aroa.

Sfântul Episcop a primit ordin să predea cărţile şi să renunţe la Hristos, dar a refuzat această poruncă. L-au bătut cu nuiele, dar Sfântul Teodor a rămas de neclintit în credinţa sa. Cu zel înfocat după adevăr, el a distrus ofrandele păgâne aduse zeilor.

L-au chinuit îndelung, tăindu-i-se limba, după care a fost aruncat în închisoare, unde s-a mutat la Domnul. De asemenea, au fost duse la moarte şi femeile Ciprilla, Lucia şi Aroa şi toţi cei care primiseră sfântul botez de la Sfântul Episcop. Aceştia sunt cinstiţi în ziua de 4 iulie, anual. În aceeași zi, Biserica din Libia îi amintește şi pe de diaconul care a slujit sub Sfântul Teodor, al cărui nume era Irineu, și alţi doi citeţi, sau cititori publici, numiți Serapion și Amonie. Şi acestora, de asemenea, li s-au tăiat limbile, pentru citirea Scripturii.

Sfânta Ciprilla fusese extrem de afectată de o durere de cap, aşa încât ajunsese la Sfântul Teodor pe când acesta era în închisoare, pentru a-l ruga să-i dăruiască vindecare. Împreună cu Aroa și Lucia, l-au vizitat pe Sfântul Episcop Teodor, Ciprilla fiind vindecată de boala ei. Acestea au rămas și au slujit, după aceea, Sfântului Episcop. Ele chiar au luat limba cea tăiată a acestuia , aducând-o şi aşezând-o pe pieptul său. Imediat, au apărut un porumbel, deasupra sa, și un păun care s-a urcat pe fereastra celulei. Păgânul Lucius, care era cel dintâi sfetnic în Cirene, a văzut această minune și a ajuns să creadă în Hristos. Abia după ce Sfântul Episcop a fost vindecat de rănile sale, acesta și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Porumbelul l -a salutat, apoi, și a zburat din închisoare.

Pentru grija sa arătată faţă de Sfântul Episcop, Ciprilla a fost pârâtă guvernatorului. Refuzând să jertfească idolilor, păgânii i-au așezat cărbuni aprinşi, în una din mâini. După ce au aşezat tămâie pe cărbuni, au forțat-o să aducă jertfă de tămâiere zeilor. Sfânta Ciprilla a spus: „Aceasta nu este o jertfire a mea liberă, ci satanică și fără voie”. Într-adevăr, acesta a fost şi adevărul, deoarece chinuitorii s-au folosit de multă putere pentru a-i ține mâna, până când ea a fost arsă în întregime. Chinuind-o, după aceea, îndelung şi cumplit, Ciprilla și-a dat sufletul sfânt lui Hristos, de la Care a primit cununa nestricăcioasă.

Lucia și Aroa i-au luat sfintele moaște, la comanda guvernatorului, și au îngropat-o în cântări de Psalmi. Nu a trecut mult timp, până când mormântul Sfintei Ciprilla s-a dovedit a fi izvor de vindecare pentru orice fel de boală. La rândul său, femeile sfinte Lucia și Aroa au fost decapitate de guvernatorul Dignianus și s-au alăturat Sfintei Ciprilla în Rai.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/