Sfântul Sfinţit Mucenic Ştefan, Episcop al Romei, şi cei dimpreună cu dânsul

Sfântul Sfinţit Mucenic Ştefan, Episcopul Romei, a suferit în anul 257, pe vremea domniei împăratului Valerian (253-259). Sfântul Ştefan, luptându-se cu sârg împotriva ereziei lui Novatie, care învăţa că n-ar fi potrivit să primim înapoi pe cei care se întorc de la erezie.

Ascunzându-se în timpul unei persecuţii împotriva creştinilor, Sfântul Ştefan a botezat mulţi păgâni, inclusiv soldaţi ai tribunului Nemesie. Acesta din urmă s-a convertit la Hristos, după ce Sfântul a vindecat-o pe fiica sa, Lusila. Nemesie, care a fost hirotonit diacon, a fost decapitat împreună cu fiica sa.

Majordomul lor, Simfronius, i-a adus înaintea tribunului Olimpie, în templul lui Marte, pentru a fi chinuiţi. Cu rugăciune, însă, idolul de aur a fost zdrobit, după care tribunul cu soţia sa, Exulia, şi cu fiul său, Teodul, au crezut în Hristos şi au fost şi ei botezaţi. Toţi au fost arşi de vii, iar rămăşiţele lor au fost îngropate de Sfântul Episcop Ştefan.

Apoi, doisprezece dintre clerici au fost decapitaţi: Bonie, Faust, Mavrie, Primitivie, Calumnie, Ioan, Exuperantie, Chiril, Teodor, Vasile, Castelie, Honocrat şi Tertulin, toţi convertiţi de Sfântul Ştefan. În cele din urmă, Sfântul Ştefan însuşi a fost dus înaintea împăratului Valerian (253-259), care l-a condamnat să fie răpus prin sabie, în templul lui Marte.

Prin rugăciunile Sfântului, mare parte din templul păgân a fost distrus, iar ostaşii au fugit. Sfântul s-a ascuns în catacombe (locul de odihnă al Sfintei Lucina, sau Lucia), unde a fost ucis, mai târziu, de soldaţi, în timp ce-i învăţa pe creştini.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /