Sfântul Sfinţit Mucenic Macarie, Arhimandrit de Kanev şi Pereiaslavl

Sfântul Sfinţit Mucenic Macarie de Kanev a trăit în secolul al XVII-lea. Aceasta a fost cea mai teribilă perioadă pentru creştinii ortodocşi din vestul rusesc. Nevoinţele constante ale Sfinţitului Mucenic, au fost o încercare de a apăra credinţa ortodoxă, în condiţii dificile, reuşind să apere viitorul Bisericii Ortodoxe Ruse, care s-a păzit de trecerea bruscă a furtunii uniate, îndurată odată cu incursiunile tătare.

Sfântul Sfinţit Mucenic Macarie s-a născut în 1605, în oraşul Ovruci din Volnia, în ilustra familie Tocarevschi, adepţi de renume ai Ortodoxiei. În anii 1614-1620, Sfântul a studiat în Mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, din Ovruci, iar la moartea părinţilor săi a devenit călugăr al acestei mânăstiri, după ce şi-a început slujirea, ca frate ucenic.

În 1625, Sfântul Macarie, cu binecuvântarea Arhimandritului, a părăsit Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului şi a fost trimis la Episcopul Avramie de Pinsk, care l-a rânduit la Mânăstirea Pinsk-Kupiatici. În 1630 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1632 ieromonah.

Faima excelenţei vieţii monahale a Ieromonahului Macarie s-a întins dincolo de zidurile Mânăstirii Kupiatici, iar în 1637 fraţii Mânăstirii Breţk-Simonov au trimis o cerere stareţului Mânăstirii Kupiatici, Ilarion (Denisevici), să le trimită pe Sfântul Macarie în fruntea lor. Dar stareţul de Kupiatici avea, de asemenea, nevoie de Ieromonahul Macarie.

În 1637, stareţul Mânăstirii Kupiatici l-a trimis la Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, pentru a duce banii colectaţi de fraţi în vederea reconstruirii Bisericii Sfânta Înţelepciune, din Kiev, şi pentru solicitarea de ajutor în construirea şi repararea bisericilor mânăstireşti deteriorate. Văzând în Macarie un fiu talentat al Bisericii lui Dumnezeu, Mitropolitul i-a dat un certificat de colectare a darurilor, iar în 1638 l-a numit în fruntea Mânăstirii Învierea Domnului, din Kameneţk (în districtul Grodnensk).

Până la devastarea şi confiscarea mănăstirii de către uniaţi în 1642, Sfântul Macarie i-a îndrumat pe fraţii Mânăstirii Învierii. În aceste vremuri dure, fraţii Mânăstirii Kupiatici au ales pe Sfântul Macarie ca stareţ, care a condus mânăstirea până în 1656. Din 1656 până în 1659, Sfântul Macarie a condus Mânăstirea Pinsk, iar din 1660, ca Arhimandrit, Sfântul Macarie i-a călăuzit pe fraţii Mânăstirii sale de origine, Adormirea Maicii Domnului, din Ovruci.

Mai mult de zece ani au trecut în lupte constante cu polonii latini din Ovruci. Nimic nu putea să-i convingă pe fraţi să renunţe la mânăstire, nici sechestrarea terenurilor de fermă aparţinând mânăstirii, de către dominicani, nici confiscarea rapidă a bunurilor, nici bătăile. Abia în anul 1671, după devastarea Ovruci-ului de către tătari, Sfântul Arhimandrit Macarie a părăsit mânăstirea şi s-a dus în Lavra Peşterilor din Kiev.

Dar apărătorii Ortodoxiei, ca Sfântul Macarie, erau de trebuinţă nu doar în Kiev, ci cu atât mai mult în afara oraşului Kiev. Mitropolitul Iosif (Neliubovici-Tukalschi) l-a pus pe Arhimandritul Macarie în fruntea Mânăstirii Kanev. Astfel, după treizeci de ani de luptă cu uniatismul, Sfântul Macarie se afla din nou în liniile de luptă pentru credinţa ortodoxă.

În 1672, Iurie, fiul lui Bogdan Khmelniţchi, căuta adăpost la Mânăstirea Kanev. Hatmanul Doroşenko îl căuta pe Mitropolitul Iosif, vizitând în mod repetat Mânăstirea Kanev, pentru Sfântul Macarie. În 1675, el şi-a schimbat loialitatea faţă de Rusia, după ce a renunţat la loialitate faţă de turci, evident, nu fără sfaturile Sfântului Macarie.

Ca răspuns, puterile turceşti au trimis o armată în Mica Rusie. În ziua de 4 septembrie 1678, agresorii năvăleau spre mânăstire. Sfântul Macarie a întâmpinat inamicul, cu cruce în mână, la intrarea în biserică. Turcii i-au cerut călugărului să le deschidă trezoreria mânăstirii. Auzind răspunsul călugărului, cum că comoara se afla în cer, hoţii furioşi au legat mâinile Sfântului şi picioarele, între doi stâlpi.

După două zile, l-au decapitat pe Mucenic, pe 7 septembrie 1678. Martorii uciderii martirice a Arhimandritului Macarie i-au purtat trupul către biserica mânăstirii, în care erau ascunşi pentru siguranţă. Dar turcii, care s-au întors, au pus lemne în jurul bisericii şi au ars întregul lăcaş. Când cetăţenii supravieţuitori ai Kanev-ului au început să îngroape trupurile celor ce pieriseră, un singur trup a mai fost găsit întreg, ca şi cum ar fi fost viu. Acesta era trupul Sfinţitului Mucenic Monah Macarie, învelit în haină de păr, cu o cruce pe piept şi o altă cruce în mână. Trupul sfânt a fost îngropat în acest lăcaş, sub altar, pe 8 septembrie 1678.

Sfântul Sfinţit Mucenic Macarie a fost un om puternic duhovnicesc, de înaltă curăţie, proslăvit încă de pe când era în viaţă, prin facerea de minuni şî înainte-vedere. La Kanev, el a vindecat orbi şi muribunzi.

În 1688, în timpul renovării lăcaşului, mormântul Sfinţitului Cuvios Mucenic a fost deschis, fiind găsit trupul neputrezit al Sfântului. Dat fiind pericolul invadării Mânăstirii Kanev, la 13 mai 1688, Sfintele Moaşte au fost mutate cu cinste în Biserica regimentală a Învierii, din Pereiaslavl. De asemenea, a fost mutată cartea iubită a Sfântului Mucenic, “Cuvântări ale Sfântului Ioan Gură de Aur la cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel” (ediţia Kiev 1621-1623) cu semnătura sa pe una dintre pagini. În vremea Episcopului Zaharia (Cornelovici), Sfintele Moaşte au fost mutate, în 1713, într-un lăcaş nou construit, al Mânăstirii Pereiaslavl Mihailovsk, iar după închiderea ei, Sfintele Moaşte şi-au găsit odihna în Mânăstirea Învierii, Pereiaslavl, începând din 4 august 1786.

În 1942, Sfintele Moaşte au fost mutate în Biserica Preasfânta Treime, din oraşul Ţercasa, iar din 1965 s-au aflat în Biserica Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din acelaşi oraş.

Cinstire deosebită, Sfântului Sfinţit Mucenic Macarie, se face de două ori pe an: pe 7 septembrie, în ziua mutării sale la Domnul, şi pe 13 mai, la mutarea Sfintelor sale Moaşte.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /