Toţi aceştia au grăit în zilele Împăratului Diocleţian şi ale lui Timotei, dregătorul Campaniei – Italia – şi au pătimit în anul 305. Sfântul Ianuarie s-a născut în Neapole şi era Episcop de Nola, când Diocleţian a aprins focul prigoanei împotriva creştinilor. Deci, la Putiole au fost închişi mulţi credincioşi, printre care şi diaconii Soson, Proclu, precum şi doi mireni, Eutihie şi Acution, care au mărturisit dreapta credinţă, cu mult curaj. Sfântul episcop iubea mult pe Soson şi avea mare încredere în el, pentru înţelepciunea şi sfinţenia sa şi adesea se împărtăşea bucuros din lumina învăţăturilor lui.
A mers, deci, episcopul la Putiole, să vadă pe cei închişi, ducându-le cele de trebuinţă. De aceasta auzind, dregătorul Timotei a dat poruncă să fie prins şi fericitul Ianuarie şi să fie purtat în lanţuri, până la locul de chinuire. În drum, au venit să-l vadă Faust diaconul, dimpreună cu Dezideriu citeţul, şi au fost prinşi şi ei împreună cu episcopul lor.
După multe chinuri, din poruncă împărătească, toţi aceşti creştini şi episcopul lor au fost osândiţi să fie daţi la fiare, în circ, locul de petrecere al păgânilor. Şi fiarele i-au cruţat, neatingându-se de ei.
Socotind că numai prin vrăjitorie creştinii scapă de la această cruntă moarte, s-a dat poruncă să li se taie tuturor capetele. Şi aşa a primit Sfântul Ianuarie, împreună cu ceilalţi creştini, cununa muceniciei pentru Hristos.
