Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie (Peradze) din Georgia – 23 noiembrie

Arhimandritul Grigorie (Peradze) s-a născut pe 31 august 1899, în satul Bakurţihe, în districtul Sighnaghi din Kaheti. Tatăl său, Roman Peradze, era preot.

În 1918, Grigorie şi-a încheiat studiile la Şcoala şi Seminarul Teologic din Tbilisi, înscriindu-se la Departamentul de Filosofie al Universităţii Tbilisi. Cu trei ani mai târziu, în 1921, a început să predea la universitate, dar Biserica Georgiană l-a trimis curând în Germania, pentru a studia teologia. Din 1922 până în 1925, Grigorie a studiat teologia şi limbile răsăritene, la Universitatea din Berlin, iar în 1925 s-a mutat la Departamentul de Filosofie al Universităţii din Bonn, unde a primit o diplomă de Doctorat în Filosofie, cu lucrarea “Viaţa monahală din Georgia, de la începuturile sale, până în 1064”. Grigorie a continuat să ia parte la prelegeri de teologie, la Universitatea din Louvain, până în 1927.

În 1927, Grigorie s-a mutat în Anglia, pentru a-şi continua cariera în mediul academic, familiarizându-se cu vechile manuscrise patristice păstrate în colecţiile bibliotecii Muzeului Britanic şi ale Universităţii Oxford. În luna iulie a aceluiaşi an, Grigorie a fost numit profesor asociat la Universitatea din Bonn şi a revenit acolo pentru a preda Istoria Literaturii Georgiene şi Armene. În 1931, Grigorie a fost tuns călugăr, hirotonit preot şi numit paroh al Bisericii Georgiene din Paris. Un an mai târziu, a fost invitat la Oxford, să predea Istoria Georgiană.

O nouă perioadă în viaţa Sfântului Grigorie începea ulterior, în 1932, când Mitropolitul întregii Polonii, Dionisie Wadaledsky, l-a invitat să fie profesor de patrologie şi l-a pus în fruntea Departamentului de Teologie Ortodoxă, la Universitatea din Varşovia. El a ţinut adesea prelegeri academice, în centrele academice din întreaga Europă. A cercetat neobosit manuscrise georgiene vechi şi documente istorice despre Biserica Georgiană. Căutările sale l-au dus în Siria, Palestina, Grecia, Bulgaria, Austria, România, Italia şi Anglia. Ca urmare a muncii sale, au reapărut multe manuscrise georgiene pierdute.

Smerenia şi neobosita muncă l-au caracterizat pe Sfântul Sfinţit Mucenic Grigorie, pe tot parcursul vieţii sale. În momente dificile, el repeta adesea cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: “Slavă lui Dumnezeu, pentru toate!”.

În anii 1920, deoarece Armata Roşie îşi asigura ocupaţia în Georgia, comorile naţiunii au fost duse în Franţa, pentru a fi păstrate în siguranţă. Mai târziu, în anii 1940, societatea georgiană nici nu realiza că, prin eforturilor Sfântului Grigorie, multe comori ale culturii naţionale georgiene erau cruţate de confiscarea de către nazişti, în Paris. Riscând să fie executat, Sfântul Grigorie a scris, într-o documentaţie oficială înaintată naziştilor, că acele elemente nu aveau nicio valoare aparte, dar că fuseseră preţuite de georgieni ca parte a conştiinţei lor naţionale.

Societatea georgiană nu ştia, nici măcar că, la Paris, Arhimandritul Grigorie întemeiase o biserică georgiană în cinstea Sfintei Întocmai cu Apostlii Nina, şi un jurnal parohial, intitulat Jvari Vazisa, sau “Crucea din viţă de vie” (Crucea Sfintei Nina).

În mai 1942, Sfântul Grigorie a fost arestat de Gestapo. Manuscrisele georgiene de nepreţuit pe care le păstrase şi multe obiecte sacre care fuseseră realizate de meşterii georgieni din vechime şi adunate de Sfântul Grigorie în timpul călătoriilor sale (în speranţa de a le readuce în Georgia) au dispărut, după ce locuinţa sa a fost percheziţionată.

Arhimandritul Grigorie a fost arestat pentru adăpostirea şi ajutarea evreilor şi a altor victime ale persecuţiilor fasciste. El a fost încarcerat în Închisoarea Pawiak din Varşovia şi deportat la Auschwitz, la începutul lunii noiembrie.

În tabăra de concetrare, un deţinut a ucis un ofiţer german. Gărzile i-au scos pe toţi din barăci, absolut goi, forţându-i să reziste la temperaturi mai joase de limita de îngheţ, până când cineva avea să mărturisească. Sfântul Grigorie a decis să ia vina acelei crime asupra sa, salvându-i astfel pe deţinuţii nevinovaţi, de la moartea prin îngheţare. Gardienii şi-au eliberat câinii asupra mucenicului, au turnat benzină peste el şi i-au dat foc. Apoi au spus: “Polonezilor, mergeţi să vă încălziţi în jurul lui, mijlocitorul vostru.”

Potrivit documentaţiei oficiale germane, Grigorie Peradze s-a mutat la Domnul, pe 6 decembrie 1942 [23 noiembrie, după calendarul vechi], la 4:45 după-amiaza. (Potrivit unui alt document, Sfântul Mucenic ar fi intrat în camera de gazare, în locul unui evreu cu o familie mare. Acest lucru apare raportat de un fost prizonier, care, după ce a fost eliberat, l-a vizitat pe Mitropolitul Dionisie şi i-a înmânat crucea Sfântului Grigorie.) În orice caz, asemenea lui Hristos, Arhimandritul Grigorie s-a mutat la Domnul pentru că a luat asupra sa păcatul altuia.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /