Sfântul Sfinţit Mucenic Favie (Fabian), Episcop al Romei, şi Sfântul Sfinţit Mucenic Pontian

Sfinţii Anterie şi Fabian

Sfântul Fabian, ca preot, înmormânta trupurile mucenicilor. După mutarea la Domnul a Sfântului Sfinţitului Mucenic Anterie, Episcop al Romei, Sfântul Fabian l-a succedat ca episcop.

Sfântul Fabian îl iubea pe Sfântul Pontian, ca pe propriul său fiu. Sfântul Pontian a dat Sfântului Fabian toată averea lui, pentru nevoile celor săraci. După moartea necredinciosului Maximian, noul împărat, Gordian (238-244), nu i-a mai persecutat pe creştini. Împăratul Filip (244-249), împreună cu fiul său şi co-regent Filip, convins de discursul Sfântului Pontian să creadă în Hristos, a acceptat botezul, de la Sfântul Fabian.

Cu permisiunea împăratului, Sfinţii Pontian şi Fabian au distrus statuia lui Jupiter, din templul păgân, şi au construit o biserică pe acel loc. Timp de patru ani, Biserica lui Hristos s-a aflat în pace şi linişte. Apoi, Decius (249-251) a urcat pe tron, după organizarea unei rebeliuni şi uciderea împăratului Filip şi a fiului său.

La această vreme, Sfântul Fabian, Episcopul Romei (+250), a primit să moară pentru Hristos. Sfântul Pontian a părăsit Roma, pentru cetatea Cimelum (la graniţa Italiei cu Galia) şi a vieţuit acolo, ca străin. În timpul împăratului Valerian (253-259), chinuitori cruzi au fost trimişi cu autoritate deplină, pentru a-i căuta şi a-i ucide pe creştini. Astfel, Claudius şi Anubius au sosit în cetatea Cimelum, în acest scop.

Sfântul Pontian a mărturisit, fără teamă, că este creştin şi a refuzat să aducă jertfă idolilor. L-au legat în lanţuri şi l-au aruncat în închisoare. Chiar de la începutul chinurilor, Sfântul îi admonesta cu calm pe chinuitori, spunând că Domnul le va zădărnici chinurile, iar ei vor vedea puterea lui Dumnezeu. De îndată ce slujitorii au încercat să-l lege pe Sfântul Pontian de roată, ea s-a desfăcut în bucăţi, iar chinuitorii au căzut la pământ, ca şi morţi.

“Convinge-te, omule puţin credincios, de puterea Domnului meu”, i-a spus Sfântul Pontian lui Claudius, dar la îndemnul lui Anubius, el l-a dat pe Sfântul Pontian să fie mâncat de doi urşi, în arenă. Fiarele sălbatice, în loc să se arunce asupra Sfântului, s-au năpustit asupra paznicilor lor şi i-au schilodit. Spectatorii au început să strige: “Singurul Dumnezeu este Dumnezeul creştin, în care Pontian crede”.

La porunca chinuitorilor, a fost ridicat un rug aprins, dar rugul a ars, iar Sfântul a rămas în viaţă. Nici măcar hainele sale nu arseseră. Mulţimea a strigat, cu atât mai puternic: “Mare este Dumnezeul creştinilor!”. Sfântul Pontian a fost, apoi, condamnat la decapitare prin sabie, iar execuţia sa a avut loc în anul 257. Trupul Sfântului Pontian a fost înmormântat de prietenul său, Valerian.

Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Favie (Fabian), Episcop al Romei, şi Pontian, sunt cinstiţi pe 5 august, anual.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /