Sfântul Sfinţit Mucenic Apolinarie, Episcop de Ravena

Sfântul Apolinarie era ucenic al Sfântului Apostol Petru, pe care l-a urmat din Antiohia la Roma, în timpul domniei împăratului roman Claudius (41-54). Sfântul Petru l-a numit, pe Apolinarie, Episcop de Ravenna. Sosind în Ravenna, ca străin, Sfântul Apolinarie a cerut adăpost unui localnic, anume ostaşului Irineu şi, în timpul unei discuţii între ei, acesta a dezvăluit scopul pentru care venise.

Irineu avea un fiu orb, pe care Sfântul Apolinarie l-a vindecat după ce s-a rugat Domnului. Soldatul Irineu şi familia lui au fost primii oameni din Ravena care au crezut în Hristos. Sfântul a rămas în casa lui Irineu şi a predicat despre Hristos, tuturor celor care doreau să-i audă cuvintele. Una dintre minunile pe care Sfântul Apolinarie le-a făcut, a fost vindecarea Teclei, soţia tribunului, care suferea de o boală de nevindecat. Prin rugăciunile Sfântului, ea s-a ridicat din patul ei complet sănătoasă. Nu numai că a crezut în Hristos, dar aşa a făcut şi soţul ei, tribunul. În casa lor, Sfântul Apolinarie a înfiinţat o mică biserică, unde săvârşea Dumnezeiasca Liturghie. Sfântul Apolinarie a hirotonit doi preoţi, Aderet şi Calocir, şi, de asemenea, doi diaconi pentru noii botezaţi din Ravena.

Sfântul Apolinarie a lucrat cu mare zel, predicând Evanghelia în Ravenna timp de doisprezece ani, iar numărul creştinilor a crescut constant. Preoţii păgâni s-au plâns de episcop, guvernatorului Saturninus. Ierarhul a fost adus la judecată şi supus unor chinuri cumplite. Gândindu-se că a murit, chinuitorii l-au scos din cetate, la coasta mării, şi l-au aruncat în apă. Sfântul, totuşi, era încă în viaţă. O oarecare văduvă creştină evlavioasă l-a ajutat şi i-a oferit adăpost în casa ei. Sfântul Apolinarie a rămas cu ea, timp de şase luni, şi a continuat în taină să predice despre Hristos. Locul în care se afla Sfântul a devenit cunoscut când şi-a recâştigat puterea de a vorbi, un locuitor ilustru al cetăţii, numit Bonifatie, a cărui soţie îi ceruse Sfântului să-i ajute soţul.

După această minune, mulţi păgâni au fost convertiţi la Hristos şi, din nou, Sfântul Apolinarie a fost adus la judecată şi chinuit. Picioarele sale goale au fost aşezate pe cărbuni înroşiţi. L-au dat afară din cetate, pentru a doua oară, dar Domnul l-a ţinut iarăşi în viaţă. Sfântul nu a încetat să predice, până când a părăsit cetatea. Pentru un anumit timp, Sfântul Apolinarie s-a aflat în altă parte în Italia, unde a continuat să predice Evanghelia, ca mai înainte. Întorcându-se la turma sa, în Ravena, Sfântul Apolinarie a fost dus din nou la judecată şi condamnat la exilare.

În lanţuri grele, a fost urcat pe o navă spre Iliria, dus pe fluviul Dunărea. Doi ostaşi au răspuns de escortarea către locul său de exil. Trei dintre clerici l-au urmat de bună voie pe Episcop, în exil. Pe drum, nava a fost distrusă şi toată lumea s-a înecat, cu excepţia Sfântului Apolinarie, a clericilor săi şi a doi ostaşi. Soldaţii, ascultându-l pe Sfântul Apolinarie, au crezut în Domnul şi au fost botezaţi. Negăsind niciun adăpost, călătorii au ajuns în Moesia Traciei, unde Sfântul Apolinarie a vindecat un locuitor ilustru, de lepră. Atât el, cât şi tovarăşii săi, au primit adăpost în casa bărbatului. Pe acel loc, Sfântul Apolinarie a predicat neobosit pe Hristos şi a convertit mulţi dintre păgâni la creştinism, pentru care a fost supus chinurilor, de către necredincioşi. L-au bătut fără milă pe Sfânt, apoi l-au trimis înapoi în Italia, la bordul unei nave.

După o absenţă de trei ani, Sfântul Apolinarie a revenit în Ravenna, unde a fost primit cu bucurie, de turma sa. Păgânii, cu toate acestea, au intrat în biserica în care Sfântul săvârşea Dumnezeiasca Liturghie, împrăştiind pe cei aflaţi la rugăciune şi târându-l pe Sfânt înaintea preoţilor idolatri din templul păgân al lui Apollo. Idolul a căzut şi s-a spart în bucăţi, imediat ce l-au adus pe Sfânt.

Preoţii păgâni l-au dus pe Sfântul Apolinarie lui Taurus, noul guvernator al ţinutului, pentru a fi judecat. Apolinarie a făcut o nouă minune, vindecând pe fiul guvernatorului, care era orb din naştere. Drept recunoştinţă pentru vindecarea fiului său, Taurus a încercat să-l apere pe Sfântul Apolinarie de mulţimea furioasă. El l-a trimis pe o proprietate a sa, în afara oraşului. Deşi soţia şi fiul au fost botezaţi, Taurus s-a temut de mânia împăratului şi nu a primit botezul. Cu toate acestea, el a fost plin de recunoştinţă şi de iubire faţă de binefăcătorul său.

Sfântul Apolinarie a trăit timp de cinci ani pe proprietatea lui Taurus, predicând fără întrerupere. În acelaşi timp, preoţii păgâni trimiteau scrisori de denunţ împăratului Vespasian, solicitând pedepsirea cu moartea sau exilarea “vrăjitorului” creştin Apolinarie. Dar împăratul le-a spus preoţilor păgâni că zeii erau suficient de puternici pentru a se răzbuna pentru ei înşişi, dacă s-ar fi simţit insultaţi. Toată mânia păgânilor a căzut asupra Sfântului Apolinarie: l-au prins şi l-au bătut cu înverşunare, pentru a părăsi cetatea şi a merge într-o aşezare din apropiere. Creştinii l-au găsit abia viu şi l-au îngrijit şapte zile. Chiar şi în acele zile, Sfântul nu a încetat să-şi înveţe turma. El a prezis că, după ce se vor sfârşi persecuţiile, creştinii vor ajunge să trăiască vremuri mai bune, când vor putea mărturisi în mod deschis şi liber credinţa lor. După ce le-a dat binecuvântarea arhipăstorească celor prezenţi, Sfinţitul Mucenic Apolinarie a adormit în Domnul. Sfântul Apolinarie a fost Episcopul Ravenei timp de douăzeci şi opt de ani, iar el s-a mutat la Domnul în anul 75. Este cinstit pe 23 iulie.

***

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /