Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru cărbunarul, Episcop de Comana

Sfântul Alexandru, Episcop de Comana, cinstit în ziua de 12 august, a trăit în secolul al treilea, nu departe de Neocezarea. A cercetat Sfânta Scriptură şi multe din domeniile ştiinţei. Luând asupra sa încercarea sfântă a nebuniei pentru Hristos, Sfântul a vieţuit în sărăcie, vânzând cărbune în piaţa oraşului. Mulţi, văzându-i faţa întotdeauna neagră, de la praful de cărbune, se depărtau de el, cu dispreţ.

Când Episcopul de Comana se apropia de mutarea la Domnul, între candidaţii prezentaţi pentru alegerea unui nou episcop, unul era un fost om ilustru, altul un învăţat, iar altul bogat. Atunci, Sfântul Grigorie Vindecătorul, Episcop de Neocezarea (17 noiembrie), fiind invitat la hirotonirea noului ales, a subliniat că Episcopul ar trebui să nu aibă doar valoare exterioară şi distincţii, ci în primul rând, o inimă curată şi o viaţă sfântă. Aceste cuvinte au provocat râsul unora, spunând: “Dacă înfăţişarea exterioară şi originea nobilă nu mai sunt nimic, atunci chiar şi Alexandru cărbunarul poate fi făcut Episcop”.

Sfântul Grigorie a interpretat aceasta ca fiind providenţa lui Dumnezeu, încât acest om să ajungă să fie menţionat, şi a cerut numirea lui. Apariţia Sfântului la adunare a provocat râsete. Văzând respectul din partea Sfântului Grigorie, Sfântul Alexandru a rămas acolo profund retras în sine, ignorând batjocura: Sfântul Grigorie l-a pus la încercare, iar cărbunarul a fost obligat să dezvăluie că, anterior, fusese filozof şi studiase Sfânta Scriptură, însă, de dragul lui Dumnezeu, îşi asumase sărăcia de bună voie şi umilinţa.

Sfântul Grigorie l-a dus, apoi, pe cărbunar, în propria sa locuinţă, unde acela şi-a curăţat murdăria, episcopul dându-i haine curate. Revenind apoi la persoanele din adunare, Sfântul Grigorie, înaintea tuturor, a început să-i pună întrebări din Sfintele Scripturi, la care Sfântul Alexandru a răspuns ca un păstor învăţat şi înţelept. Văzând acest lucru, toţi au fost uimiţi de umilinţa sa şi, într-un singur glas, l-au ales episcop.

Sfântul Grigorie l-a hirotonit ca preot şi, mai târziu, ca episcop. După punerea mâinilor, noul Episcop a rostit o predică înaintea oamenilor, plină de putere şi de harul lui Dumnezeu, cu toţii bucurându-se că Domnul le trimisese un păstor atât de înţelept.

Sub împăratul Diocleţian (284-305), Sfântul a mărturisit cu curaj pe Hristos, refuzând să se închine idolilor. După chinuri, l-au aruncat în foc, astfel mutându-se la Domnul. Potrivit altor surse, Sfântul Alexandru ar fi suferit sub împăratul Decius (249-251).

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /