Sfântul Sava din Pskov

Sfântul Sava din Kripeţk a fost tuns monah, în Athos, şi de acolo a venit la Pskov. El şi-a început nevoinţele pe Muntele Snetna, în Mânăstirea Maicii lui Dumnezeu, de lângă Pskov, apoi s-a dus la un loc mai îndepărtat, de-a lungul Râului Tolva, în Mânăstirea Sfântului Eufrosin (15 mai, începătorul vieţii pustniceşti din Pskov). În cele din urmă, s-a retras în singurătate completă, în sălbăticia Kripeţk, la peste 15 km de Tolva, aşezându-se singur într-o peşteră mică, în pădurea de netrecut.

Mâncarea lui era pâinea şi bea apă, iar miercurea şi vinerea nu mânca nimic. Ducând o viaţă de pustnic, a fost atacat de duhuri necurate, dar întotdeauna le-a învins prin rugăciune. După câţiva ani petrecuţi în viaţă singuratică, cei mai zeloşi după vieţuirea în sălbaticie au început să se adune în jurul Sfântului Sava. L-au rugat să întemeieze o mânăstire şi să ridice o biserică, în cinstea Sfântului Apostol Ioan Teologul. Călugărul a refuzat să fie stareţ al mânăstirii, încredinţându-i îndrumarea călugărului Casian. Mulţi au ieşit din Pskov, după bătrânul postitor, acesta vindecându-i şi vorbindu-le, dar nu a acceptat niciodată daruri de la ei.

Odată, Prinţul de Pskov, Iaroslav Vasilievici Obolenschi, care vizita frecvent mânăstirea, călătorea cu soţia sa bolnavă, pentru a-l întâlni pe Sfânt. Sfântul Sava i-a trimis un mesaj, spunându-i: “Bătrânul, păcătosul Sava, vă spune, Prinţe, să nu intraţi în mânăstire, cu prinţesa. Rânduiala noastră prevede că femeile nu vor intra în mânăstire. Dacă veţi încălca această poruncă părintească, Prinţesa voastră nu va primi vindecare”.

Prinţul şi-a cerut iertare, deoarece prin ignoranţă era pe punctul de a încălca rânduiala. Sfântul Sava a ieşit pe porţile mânăstirii, cu fraţii, şi a oficiat un Paraclis, acolo. Prinţesa a fost vindecată. În 1487, prin mijlocirea Prinţului, Pskov-ul a primit acte pentru terenurile mânăstirii.

Călugărul i-a învăţat pe laici să-şi păstreze curăţia, reamintindu-le porunca Apostolului, împotriva urăciunii trupeşti (I Corinteni 6: 9-10). El le zicea, celor bogaţi şi judecătorilor, să trăiască neoropsind pe cei săraci şi să păzească adevărul neprihănit. Reamintea, frecvent, tuturor, să evite certurile şi vrăjmăşia, pentru a păzi dragostea şi pacea, ignorând greşelile altora cu îngăduinţă, pentru ca şi ei să ne ierte.

La mănăstire, a instituit o viaţă aspră de obşte, încă de la început. Când s-au adunat suficienţi fraţi şi cele de trebuinţă, în chilia călugărului nu se afla nimic, cu excepţia a două icoane, îmbrăcămintea sa şi micul pat pe care se aşeza sspre odihnă.

Prin această sărăcie, i-a învăţat pe fraţi. Călugărul le-a poruncit să lucreze pământul, cu mâinile lor. El le zicea: “Cum să-i chemăm în rugăciune pe Sfinţii Painţii noştri asceţi, când noi nu vieţuim pe calea vieţii lor? Cum să fim consideraţi fiii lor? Ei erau fără adăpost şi săraci, şi-au petrecut timpul în peşteri şi în pustie, şi pentru Domnul, cu toată puterea lor, şi-au supus trupul, spiritului. Nu ştiau de niciun răgaz, fie zi, fie noapte. Ar trebui să-L iubim pe Domnul Cel Bun, fiilor, şi să ne arătăm dragostea pentru El, nu doar prin cuvinte, nici prin felul de a ne îmbrăca, ci prin fapte: prin iubire unuia faţă de altul, prin lacrimi, prin postire, prin orice fel de cumpătare, după cum au făcut vechii Părinţi”.

Prinţul, recunoscător, a construit un pod către mânăstire, prin bălţi şi mlaştini, de 3 km lungime. După propria mutare la Domnul (28 august 1495), Sfântul Sava nu a părăsit mânăstirea, ci a venit de multe ori în apărarea sa.

Odată, hoţii s-au apropiat de mănăstire, noaptea, dar au văzut un bătrân semeţ, care ţinea un toiag în mâna sa şi care le-a poruncit ameninţător să se pocăiască. Dimineaţă, au aflat că nu exista un astfel de bătrân în mânăstire, şi şi-au dat seama că fusese Sfântul Sava însuşi. Liderul tâlharilor s-a pocăit înaintea stareţului Sava şi a rămas în mânăstire.

Sfântul Sava era înalt de statură, cu o barbă ca zăpada, rotunjită şi deasă, nu prea lungă. În acest chip, el a apărut înaintea călugărului Isaia, la mijlocul secolului al XVI-lea, indicându-i unde să găsească Sfintele Moaşte neputrezite. Mai târziu, în anul 1555, preotul Vasile din Pskov a compilat Viaţa Sfântului Sava, la cererea fraţilor din Kripeţk, şi a fost întemeiată ziua sa de cinstire, 28 august.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /