Sfântul Platon Mărturisitorul, din Mânăstirea Studion

  Sfântul Platon Mărturisitorul s-a născut în anul 735, într-o familie creştină evlavioasă, din părinţii Serghie şi Eufimia. Orfan din pruncie, băiatul a fost luat, pentru a fi crescut, de rude, care i-au dat o educaţie bună. Când a crescut, a luat viaţa pe cont propriu. Sfântul s-a ocupat, în primii ani, de administrarea proprietăţii pe care părinţii i-o lăsaseră înainte de moarte.

   Era foarte cumpătat şi trudea din greu, dobândind avere mare, prin munca sa. Cu toate acestea, inima viitorului călugăr s-a aprins de dragoste pentru Hristos. El şi-a dăruit întreaga avere, şi-a eliberat slujitorii şi s-a retras într-o mânăstire numită Simvolon, lângă Muntele Olimp.

   Prin râvna sa în rugăciune, dragostea de muncă şi genialitate, a câştigat dragostea fraţilor. Când nu se ruga, el copia cărţile de slujire şi alcătuia antologii din lucrările Sfinţilor Părinţi.

   Odată cu mutarea la Domnul a stareţului mânăstirii, Teoctist, în anul 770, fraţii l-au ales pe Sfântul Platon egumen, chiar dacă avea doar treizeci şi cinci de ani. După moartea împăratului Constantin Copronim (775), Sfântul Platon a mers la Constantinopol. Patriarhul Pavel a vrut să-l facă Episcop de Nicomidia, sau egumen al uneia dintre mânăstirile Constantinopolului, dar într-atât era umilinţa Sfântului, încât s-a grăbit înapoi la Mânăstirea Simvolon.

   În anul 782, s-a retras în locul pustnicesc al Studion-ului, cu nepoţii săi, Sfinţii Teodor (11 noiembrie) şi Iosif (26 ianuarie). Pe munte, au construit o biserică în cinstea Sfântului Apostol Ioan Teologul şi au întemeiat o mânăstire, al cărei stareţ a fost Sfântul Platon.

   La cel de-Al Şaptelea Sinod Ecumenic, din Nicea, în anul 787, convocat de Sfântul Tarasie şi de împărăteasa Irina, Sfântul Platon a avut un rol activ. Fiind învăţat în ce priveşte Sfânta Scriptură, el a demascat cu succes eroarea ereziei iconoclaste şi a apărat venerarea sfintelor icoane. Când Sfântul Platon s-a apropiat de bătrâneţe, el i-a transferat, administrarea mânăstirii, Sfântului Teodor.

   În anul 795, împăratul Constantin al VI-lea o forţa pe soţia să devină călugăriţă şi se căsătorea cu una dintre rudele sale, Teodota. Chiar dacă Sfântul Patriarh Tarasie a condamnat această căsătorie, Iosif, un preot cunoscut al Constantinopolului, a încălcat interdicţia Patriarhului şi a oficiat cununia împăratului.

Când au aflat despre acest lucru, Sfinţii Platon şi Teodor l-au scos pe împărat din Biserică şi au trimis o scrisoare, pe această temă, tuturor călugărilor. Înfuriat, împăratul a dat ordin ca Sfântul Platon să fie aruncat în închisoare, iar Sfântul Teodor să fie surghiunit în Tesalonic. Abia după moartea împăratului, în anul 797, aceştia au fost eliberaţi. Sfântul Teodor s-a aşezat în Constantinopol şi a devenit egumen al Mânăstirii Studion. Sfântul Platon a vieţuit, ca simplu monah, în această mânăstire, sub ascultarea nepotului său.

Când noul împărat Nichifor (802-811) l-a întors pe preotul excomunicat Iosif, în Biserică, pe propria sa răspundere, Sfinţii Platon şi Teodor au denunţat din nou măsurile necanonice ale împăratului. Pentru aceasta, mărturisitorii curajoşi au fost din nou supuşi pedepsei, în 807. Au fost închişi, timp de patru ani. Sfântul Platon a fost eliberat din închisoare în 811, după moartea împăratului, şi a revenit în Mânăstirea Studion.

El a mai trăit încă trei ani, în nevoinţă şi rugăciune, şi s-a mutat la Domnul, în Sâmbăta lui Lazăr, la vârsta de 79 de ani, pe 8 aprilie 814. Sfântul Platon este cinstit ca “Mărturisitor”, datorită apărării sale neînfricate a sfintelor icoane.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023