Sfântul Platon Mărturisitorul, din Mânăstirea Studion

Sfântul Platon s-a născut în anul 735, într-o familie creştină evlavioasă, din părinţii Serghie şi Eufimia. Orfan din pruncie, băiatul a fost luat, pentru a fi crescut, de rude, care i-au dat o educaţie bună. Când a crescut, a luat viaţa pe cont propriu. Sfântul s-a ocupat, în primii ani, de administrarea proprietăţii pe care părinţii i-o lăsaseră înainte de moarte. Era foarte cumpătat şi trudea din greu, dobândind avere mare prin munca sa. Cu toate acestea, inima viitorului călugăr s-a aprins de dragoste pentru Hristos. El şi-a dăruit întreaga avere, şi-a eliberat slujitorii şi s-a retras într-o mânăstire numită Simbolon, lângă Muntele Olimp.

 

Prin râvna sa în rugăciune, dragostea de muncă şi genialitate, a câştigat dragostea fraţilor. Când nu se ruga, el copia cărţile de slujire şi compila antologii din lucrările Sfinţilor Părinţi.

 

Când stareţul mânăstirii, Teoctist, s-a mutat la Domnul, în anul 770, fraţii l-au ales pe Sfântul Platon ca egumen, chiar dacă avea doar treizeci şi cinci de ani. După moartea împăratului Constantin Copronim (775), Sfântul Platon s-a dus la Constantinopol. Patriarhul Pavel a vrut să-l facă Episcop de Nicomidia sau egumen al uneia dintre mănăstirile din Constantinopol; dar într-atât era umilinţa Sfântului, încât s-a grăbit înapoi la Mânăstirea Simbolon. În anul 782, s-a retras în locul pustnicesc Studion, cu nepoţii săi, Sfinţii Teodor (11 noiembrie) şi Iosif (26 ianuarie). Pe munte, au construit o biserică în cinstea Sfântului Apostol Ioan Teologul şi au întemeiat o mănăstire, al cărei stareţ a fost Sfântul Platon.

 

Când Sfântul Tarasie şi împărăteasa Irina au convocat cel de-Al Şaptelea Sinod Ecumenic, la Nicea, în anul 787, Sfântul Platon a avut un rol activ în desfăşurarea acestuia. Fiind învăţat în ce priveşte Sfânta Scriptură, el a demascat cu succes eroarea ereziei iconoclaste şi a apărat venerarea sfintelor icoane. Când Sfântul Platon s-a apropiat de bătrâneţe, el a transferat administrarea mânăstirii, Sfântului Teodor.

 

În anul 795, împăratul Constantin al VI-lea a forţat-o pe soţia să devină călugăriţă şi s-a căsătorit cu una dintre rudele sale, Teodota. Chiar dacă Sfântul Patriarh Tarasie a condamnat această căsătorie, Iosif, un preot cunoscut al Constantinopolului, a încălcat interdicţia Patriarhului şi a oficiat Cununia împăratului.

 

Când au aflat despre acest lucru, Sfinţii Platon şi Teodor l-au excomunicat pe împărat din Biserică şi au trimis o scrisoare pe această temă, tuturor călugărilor. Înfuriat, împăratul a dat ordin să fie aruncat în închisoare Sfântul Platon şi să fie surghiunit Sfântul Teodor, în Tesalonic. Abia după moartea împăratului, în anul 797, au fost eliberaţi. Sfântul Teodor s-a stabilit în Constantinopol şi a devenit egumen al Mânăstirii Studion. Sfântul Platon a vieţuit ca monah simplu în această mănăstire, sub ascultarea nepotului său.

 

Când noul împărat Nichifor (802-811) l-a întors pe preotul excomunicat Iosif, în Biserică, pe propria sa răspundere, Sfinţii Platon şi Teodor au denunţat din nou măsurile necanonice ale împăratului. Pentru aceasta, mărturisitorii curajoşi au fost din nou supuşi pedepsei, în 807. Au fost închişi, timp de patru ani. Sfântul Platon a fost eliberat din închisoare în 811, după moartea împăratului, şi a revenit în Mânăstirea Studion.

 

El a mai trăit încă trei ani, în nevoinţă şi rugăciune, şi s-a mutat la Domnul, în Sâmbăta lui Lazăr, la vârsta de 79 de ani, pe 8 aprilie 814. Sfântul Platon este cinstit ca "mărturisitor", datorită apărării sale neînfricate a sfintelor icoane. 

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe

Se încarcă
0%
încărcat
Identificat Control
Identificat Control