Sfântul Nou Mucenic Teoharie

În anul 1740, sultanul Ahmed şi paşa Ibrahim, guvernatorul Asiei Minor, au eliberat un decret, prin care băieţii creştini trebuia să fie plasaţi în lagăre de concentrare. Teoharie, orfan, se număra printre ei. Într-o zi, judecătorul de Neapolis (Nevsehir), din Cappadocia, l-a văzut pe Teoharie în lagăr, l-a plăcut şi l-a dus acasă, pentru a avea grijă de animalele sale.

Credincioşia şi nevinovăţia lui Teoharie l-au făcut pe judecător să-i propună ca acesta să devină ginerele său, după ce ar fi devenit, mai întâi, musulman. Teoharie a răspuns cu curaj: “Stăpânul meu, m-am născut creştin şi nu pot renunţa la credinţa în Mântuitorul meu, şi a părinţilor mei”. Judecătorul otoman a considerat răspunsul ca fiind ofensator şi l-a ameninţat cu chinuri, după care l-a condamnat la moarte prin înfometare.

Teoharie s-a dus la biserică, pentru a se mărturisi, a primit Sfânta Împărtăşanie şi, apoi, s-a întors la stăpânul său. Repetând refuzul şi mărturisindu-şi din nou credinţa, a fost aruncat în închisoare, fără mâncare, pentru multe zile. El s-a hrănit cu rugăciunea, aşa încât nu a simţit foamea; se mulţumea cu puţină apă, din când în când. Când judecătorul i-a repetat propunerea de a-l căsători cu fiica sa, Teoharie a refuzat, cu fermitate. Apoi, după chinuri îngrozitoare, a fost purtat în Neapole, unde a fost ucis şi apoi atârnat de un plop alb, în data de 20 august 1740.

În anul 1923, mâna dreaptă a Sfântului Teoharie a fost dusă în Salonic şi aşezată în Biserica Sfânta Ecaterina, unde a rămas până astăzi.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /