Sfântul Nou Mucenic Nichita, din Pojani şi Serres

Sfântul Nou Mucenic Nichita a fost un slav din Albania, dar nu se cunoaşte altceva despre familia sa ori despre viaţa de început. A vieţuit pe Muntele Athos, în Mânăstirea rusească a Sfântului Pantelimon, după care a vieţuit în Schit, la Sfânta Ana.

Aprins de dorinţa martiriului, el a decis să călătorească în Serres. A ajuns pe 30 martie 1808 (în Marea şi Sfânta Luni) şi s-a oprit la o mânăstire locală. Vorbind cu egumenul, i-a explicat că era ieromonah din Muntele Athos. La miezul nopţii, egumenul făcea vizitele sale obişnuite prin mânăstire, când a văzut pe cineva care stătea în lumina lunii, rugându-se în tinda bisericii.

Apropiindu-se, l-a putut vedea pe Părintele Nichita, care şi-a dezvăluit dorinţa de a-şi vărsa sângele pentru Hristos. După ce a vorbit cu Sfântul o vreme, egumenul şi-a continuat turul şi l-a lăsat pe Părintele Nichita rugându-se.

Dimineaţa, Părintele Nichita s-a împărtăşit, apoi a mers la o moschee din afara oraşului. Acolo, a vorbit despre religie cu un învăţător musulman şi cu ucenicii săi. Sfântul Nichita s-a apropiat de unul dintre ei, observând că era olog. Întrebându-l despre neputinţa sa şi de ce nu căuta vindecare, omul a spus că aceasta nu era posibilă, fiindcă era neputincios din născare. Călugărul i-a spus că poate fi vindecat cu uşurinţă, numă să vrea să-l asculte. Omul olog l-a privit cu uimire şi a întrebat: “Cum să te ascult?”.

“Să crezi în Iisus Hristos, ca în Adevăratul Dumnezeu. Dacă te vei boteza, te asigur că te vei face sănătos şi nu va rămâne nici urmă din boala ta”.

Omul nu a spus nimic, dar a mers la învăţătorul său, pentru a raporta ceea ce îi spusese călugărul. Învăţătorul musulman l-a întrebat pe Sfântul Nichita, de unde venise şi ce îi zisese ucenicului său.

Fără teamă, luptătorul lui Hristos i-a spus că era din Albania şi că venise să predice creştinismul. Iar, mai departe, a povestit cum, făcându-i-se milă de bărbatul olog, îl sfătuise să creadă în Hristos, ca să poată primi sănătate trupească şi Împărăţia Cerului după moarte.

Drept urmare, învăţătorul musulman a trimis vorbă mai marelui locului, despre călugărul venit în oraşul lor, care vorbea împotriva religiei acestora. Sfântul Nichita a fost închis peste noapte, iar a doua zi a fost judecat de conducătorii religioşi musulmani. Nereuşind să-l învingă, l-au chinuit şi l-au spânzurat, în seara Marii şi Sfintei Sâmbete, în anul 1808. El a rămas spânzurat până în Marţea Luminată, când creştinilor li s-a dat voie să-i ia trupul şi să-l îngroape.

Sfântul Nichita este cinstit ca sfânt apărător al Serres-ului, locul martiriului său. El este cinstit în mod aparte în ziua de 4 aprilie şi, de asemenea, în Duminica Sfântului Toma.

Două slujbe separate au fost compuse în cinstea Sfântului Nichita: una în slavonă şi cealaltă în limba greacă. Comparând cele două slujbe, se remarcă o diferenţă în ce priveşte originea sfântului.

*********
/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023