Sfântul Nou Mucenic Nichita, din Pojani şi Serres

Sfântul Nou Mucenic Nichita a fost un slav din Albania, dar nu se cunoaşte altceva despre familia sa sau despre viaţa de început. Vieţuia pe Muntele Athos, în Mânăstirea rusească a Sfântului Pantelimon, după care a Vieţuit în Schit, la Sfânta Ana.

 

Aprins de dorinţa martiriului, el a decis să călătorească în Serres. A ajuns pe 30 martie 1808 (în Marea şi Sfânta Luni) şi s-a oprit la o mănăstire locală. Vorbind cu egumenul, i-a explicat că era ieromonah din Muntele Athos. La miezul nopţii, egumenul făcea vizitele sale obişnuite prin mânăstire, când a văzut pe cineva care stătea în lumina lunii rugându-se în tinda bisericii.

 

Apropiindu-se, a putut vedea că era Părintele Nichita, care şi-a dezvăluit dorinţa de a-şi vărsa sângele pentru Hristos. După ce a vorbit cu Sfântul o vreme, egumenul şi-a continuat turul şi l-a lăsat pe Părintele Nichita rugându-se.

 

Dimineaţa, Părintele Nichita s-a împărtăşit, apoi a mers la o moschee din afara oraşului. Acolo, a vorbit despre religie cu un învăţător musulman şi cu ucenicii săi. Sfântul Nichita s-a apropiat de unul dintre ei, observând că era olog.

 

Sfântul l-a întrebat pe om de ce nu a căutat să se vindece de infirmitatea sa. Omul a spus că era imposibil ca el să fie vindecat, fiind astfel din naştere. Călugărul i-a răspuns că poate fi vindecat cu uşurinţă, dacă va vrea să-l asculte. Omul olog l-a privit cu uimire şi a întrebat: "Cum să te ascult?".

"Să crezi în Iisus Hristos, ca în Adevăratul Dumnezeu. Dacă te vei boteza, te asigur că vei fi sănătos şi nu va rămâne nici urmă de boala ta".

 

Omul nu a spus nimic, dar a mers la învăţătorul său, pentru a raporta ceea ce i-a zis călugărul. Învăţătorul musulman l-a întrebat pe Sfântul Nichita de unde venise şi ce îi zisese ucenicului său.

Fără teamă, luptătorul lui Hristos i-a spus că era din Albania şi că venise să predice creştinismul. Făcându-i-se milă de bărbatul olog, el îl sfătuise să creadă în Hristos, ca să poată primi sănătatea trupească şi Împărăţia Cerului după moarte.

 

Învăţătorul musulman a trimis vorbă mai marelui locului, că un călugăr venise în oraşul lor şi vorbea împotriva religiei acestora. Sfântul Nichita a fost închis peste noapte, iar a doua zi a fost interogat de conducătorii religioşi musulmani. Nereuşind să-l învingă, l-au chinuit şi l-au spânzurat în seara Marii şi Sfintei Sânbete, în anul 1808. El a rămas spânzurat până în Marţea Luminată, când creştinilor li s-a dat voie să ia trupul şi să-l îngroape.

 

Sfântul Nichita este cinstit ca sfânt apărător al Serres-ului, locul martirajului său. El este, de asemenea, cinstit în mod special şi în Duminica Sfântului Toma.

 

Două slujbe separate au fost compuse în cinstea Sfântului Nichita, una în slavonă şi cealaltă în limba greacă. Comparând cele două slujbe, se observă diferenţa de opinie privind originea Sfântului.

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe

Se încarcă
0%
încărcat
Identificat Control
Identificat Control