Sfântul Mucenic Vasilisc, nepotul Sfântului Teodor Tiron

În luna mai, în ziua a douăzeci şi doua, se face pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc, nepotul Sfântului Teodor Tiron.

Acest sfânt a trăit în zilele lui Maximian şi era din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, nepot al sfântului marelui mucenic Teodor Tiron. Odată a fost la luptă mucenicească mai înainte cu Sfântul Eutropie şi Cleonic, care erau în rândul ostaşilor, tovarăşi cu Sfântul Teodor. Şi săvârşind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniţă.

După aceea, dorind să săvârşească calea strădaniei, şi rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, a fost învrednicit arătării Sale, căci i s-a poruncit să se tocmească cu rudeniile lui şi să meargă la Comane (Comana) să mărturisească. Deci, mergând cu ostaşii la casa lui, şi sărutând pe maică-sa şi pe fraţii săi, şi învăţându-i să stea în credinţa lui Hristos, a fost prins atunci de slujitorii ce fuseseră trimişi de guvernatorul Agripa. Aceştia, legându-l şi încălţându-l cu încălţăminte de fier care aveau într-însele multe cuie ascuţite, l-au gonit tocmai spre drumul Comanelor. Şi sosind la satul Dacnon, au găzduit la o femeie, anume Traiani, şi au legat pe Sfântul de un paltin uscat, cu mâinile îndărăt; şi făcând, Sfântul Vasilisc, rugăciune, a înverzit paltinul şi a înfrunzit, iar acolo unde sta Sfântul Vasilisc a ieşit din pământ o fântână cu apă, ceea ce văzând slujitorii şi femeia aceea, se zice că au crezut în Hristos şi au dezlegat pe Sfântul din legături.

Şi dacă au sosit la oraşul Comanelor, a fost dus Sfântul Vasilisc înaintea guvernatorului, şi neplecându-se el a jertfi, a făcut, cu rugăciunea sa, să se pogoare foc din cer, şi a ars capiştea idolilor şi idolul din ea, Apolon. Atunci, mâniindu-se, foarte, guvernatorul, şi pornindu-se cu urgie, a poruncit să i se taie capul şi să i se arunce trupul în râu; şi aşa şi-a luat cununa muceniciei, întru slava şi lauda Dumnezeului nostru, Amin.