Sfântul Mucenic Urpasian a suferit în cetatea Nicomidia. Împăratul Maximian Gallerius (305-311) i-a persecutat cu cruzime pe crestini care slujeau în armata şi la curtea sa. Unii dintre cei mai slabi în credinţă au început să se întoarcă la închinarea la zeii păgâni, dar cei puternici şi-o păstrau până la capăt.
Demnitarul Urpasiane a aruncat mantia şi centura la picioarele conducătorului şi a spus: “De acum încolo, sunt un războinic al Împăratului Ceresc, Domnul Iisus Hristos. Ia înapoi insignele care mi-au fost date”. Maximian a dat ordin să lege pe Urpasian de un copac şi să-l biciuiască.
Mai târziu, au legat pe Sfânt de un grătar de fier şi au făcut sub el focul. Sfântul Urpasian a suferit cumplit, rugându-se neîncetat. Sfântul slăvit Mucenic a fost ars de viu, iar cenuşa lui aruncată în mare.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
