publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfântul Mucenic Sava Stratilat

Sfântul Mucenic Sava Stratilat a trăit pe vremea lui Aurelian, împăratul Romei (270-275) şi avea dregătoria de stratilat, adică de conducător de oaste, fiind got de neam; şi era credincios şi plăcut rob al Împăratului Ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos. Şi cerceta pe cei ce pătimeau în temniţe, pentru Hristos, slujindu-le, din averile sale şi întărindu-i la răbdare şi îndemnându-i la nevoinţa cea fără de frică.

Şi avea o viaţă atât de îmbunătăţită, încât pentru curăţia şi înfrânarea sa, a luat putere asupra diavolilor şi gonea din oameni duhurile cele necurate. Deci pârât fiind la împărat, că este creştin, şi pus la încercare înaintea împăratului, a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos.

Deci dezlegând centironul cel ostăşesc, l-a aruncat, şi lepădând şi dregătoria cea din oaste, s-a arătat gata spre toate chinurile cele pentru Hristos. Drept aceea, l-au spânzurat şi l-au bătut şi cu făclii l-au ars, apoi l-au aruncat într-o căldare cu smoală fiartă, dar cu puterea lui Hristos, a ieşit din căldare întreg şi nevătămat.

O minune ca aceasta văzând-o, cei şaptezeci de ostaşi au crezut în Hristos şi cu mare glas L-au şi mărturisit. Deci îndată după porunca tiranului, i-au tăiat pe toţi, luând cununa mucenicească din dreapta lui Hristos. Iar Sfântul, fiind aruncat în temniţă, s-a învrednicit întăririi şi vederii lui Dumnezeu, pentru că rugându-se el la miezul nopţii, i s-a arătat Hristos, luminându-l cu lumina slavei Sale, şi poruncindu-i să nu se teamă, ci să îndrăznească.

Şi scoţându-l la a doua înfăţişare şi în multe feluri ispitindu-l, uneori cu amăgiri, iar alteori cu îngroziri şi cu chinuri cumplite, îl sileau spre închinarea la idoli, iar el, nesupunându-se, l-au aruncat într-un râu, sfârşindu-se prin înecare. Şi aşa, a ajuns la malul cel neînviforat, în Împărăţia lui Hristos.