Sfântul Sfinţit Mucenic Sadoc, Episcopul Persiei, şi 128 de mucenici dimpreună cu dânsul au suferit în Persia, sub împărăţia lui Sapor al II-lea. Sfântul Sadoc a fost succesorul Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon (17 aprilie). Odată, a avut un vis în care Sfântul Simeon îi vorbea despre apropiata sa moarte mucenicească. Stând în mare slavă, pe o scară care ajungea până la Rai, Sfântul Simeon îi zicea:
„Urcă-te la mine, Sadoc, şi nu te teme. Ieri am urcat eu şi astăzi vei urca tu”.
Curând, împăratul Sapor, reînnoind persecuţia împotriva creştinilor, a ordonat ca Sfântul Sadoc să fie arestat împreună cu clerul şi turma sa. În total, au fost arestate 128 de persoane, între care 9 fecioare.
Au fost aruncaţi în închisoare, unde au fost supuşi cu cruzime chinurilor, timp de cinci luni. Li s-a cerut să renunţe la credinţa creştină şi, în schimb, să se închine soarelui şi focului. Sfinţii mucenici au răspuns cu curaj:
„Suntem creştini şi ne închinăm Singurului Dumnezeu”.
Au fost condamnaţi la decapitare prin sabie.
