Sfântul Cuvios Mihail, cinstit pe 23 mai, a trăit în secolul al IX-lea şi era din oraşul Edessa al Mesopotamiei, fiu de părinţi creştini. După moartea lor, el şi-a împărţit moştenirea, săracilor, apoi s-a dus la Ierusalim pentru a venera locurile sfinte. Ţara Sfântă, la acel moment, era sub stăpânire musulmană.
Mihail a rămas în Palestina şi s-a aşezat în Lavra Sfântul Sava, unde a devenit ucenic al rudeniei sale, Sfântul Teodor de Edessa (9 iulie), petrecându-şi timpul atât în mânăstire, cât şi ca zăvorât în deşertul iudean. Sfântul Teodor l-a primit imediat. Cei doi făceau coşuri din stuf împreună, pentru a se ajuta. Sfântul Mihail ducea coşurile la piaţă, în Ierusalim, ca să le vândă.
Într-o zi, pe când se afla în piaţă, eunucul reginei musulmane Seida, văzând cum coşurile erau atât frumoase, cât şi bine făcute, l-a dus la regină, care vizita oraşul cu soţul ei, regele Al-Ma’mon (813 -833). Călugărul, frumos, a aprins dorinţa reginei, care încerca să-l împingă în păcatul adulterului, dar el nu i-a primit avansurile. Înfricoşătoarea Seida i-a cerut soţului ei să-l bată pe călugăr, cu bâte, pentru insultarea acesteia, acuzându-l că este duşman al islamului.
Purtând o discuţie despre care credinţă ar fi cea adevărată – creştinismul, sau islamul – împăratul a spus: “Fă aşa cum îţi spun şi mărturiseşte că Mohamed este profet şi apostol al lui Hristos, şi atunci te voi adopta ca fiu al meu”. Sfântul Mihail a răspuns: “Mohamed nu este nici apostol, nici profet, ci un înşelător şi precursor al antihristului. Fie mă trimiţi înapoi la Bătrânul meu la mânăstire, fie te botezi în credinţa noastră creştină şi vei domni pentru totdeauna în Ceruri, ori să mă trimiţi la Hristos, prin martiriu”.
Regele i-a dat Sfântului o ceaşcă cu otrăvă ucigătoare, să bea. Sfântul Mihail a făcut semnul crucii peste ceaşcă şi a băut-o, dar a rămas nevătămat, după promisiunea Domnului: “Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma” (Sfânta Evanghelie după Marcu 16: 18).
După aceasta, regele a ordonat ca Sfântul Mihail să fie decapitat. Călugării Lavrei Sfântul Sava au vrut să ia sfintele moaşte ale Sfântului la Lavră, dar creştinii din Ierusalim nu au permis acest lucru. Ei au spus că, din moment ce fusese martirizat în Ierusalim, sfintele sale moaşte ar trebui să rămână acolo. Călugării Lavrei nu au fost de acord cu aceia, afirmând că a fost crescut în Lavră şi ar trebui, tot astfel, să fie îngropat în acelaşi loc. Acest argument a făcut ca regele să decidă că sfintele moaşte vor merge în Lavră.
În ziua în care Sfântul Mihail fusese ucis, Domnul dezvăluise acest lucru Sfântului Teodor. După ce i-a informat pe fraţi, el a trimis câţiva călugări să aducă sfintele moaşte în Lavră. Pe măsură ce acestea erau purtate către Lavră, un stâlp de foc, din cer, a însoţit sfintele moaşte şi a rămas până când au ajuns în mânăstire. Sfântul Teodor şi călugării au ieşit să întâmpine procesiunea, cu lumânări aprinse, şi să cânte imnuri. Sfintele moaşte au fost îngropate cu ceilalţi Părinţi care înduraseră martiriu. Multe minuni s-au petrecut înaintea sfintelor moaşte ale Sfântului Mihail, ca semn că a ajuns în Slava lui Dumnezeu.
La începutul secolului al XII-lea, sfintele moaşte ale Sfântului Mihail erau văzute de Daniel, egumen al Mânăstirii Peşterilor din Kiev, în timp ce se afla în Ţara Sfântă, conform însemnărilor.
Sfântul Mihail este cinstit de două ori pe parcursul anului: la 23 mai (mutarea sa la Domnul) şi pe 29 iulie (Mutarea Sfintelor sale Moaşte).
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
