Sfântul Mucenic Luarsab al II-lea, regele Georgiei

Sfântul Mucenic Luarsab al II-lea, regele Georgiei (stg)

Sfântul Mucenic Luarsab al II-lea, împăratul Georgiei, s-a născut în 1587. El a fost fiul lui Gheorghe al X-lea (1600-1603), otrăvit de şahul persan Abbas I (1584-1628). După moartea tatălui său, Luarsab a rămas cu cele două surori, Horeşan şi Elena. Era încă copil, dar se distingea prin intelectul şi cuvioşenia lui. În ciuda tinereţii sale, el a fost încoronat cu numele Luarsab al II-lea. În 1609, Georgia a avut parte de o invazie a armatei turceşti sub conducerea hanului Deli-Mamad. Tânărul împărat a dus o bătălie decisivă cu turcii, în apropierea satului Venadkoţi (între Gori şi Surami). Înainte de bătălie, cei 14 000 de georgieni au petrecut toată noaptea în rugăciune. Dimineaţa, după Dumnezeiasca Liturghie şi după ce s-au împărtăşit, forţele georgiene au pus pe fugă 60.000 de soldaţi inamici, într-o bătălie eroică.

Şah-ul persan Abbas I, alarmat de această victorie a georgienilor şi purtând vrăjmăşie faţă de Luarsab al II-lea, a căutat ocazia de a-l distruge. Pentru salvarea Kartli-ului (Georgiei Centrale) de la distrugere, Sfântul Luarsab a fost forţat să i-o dea pe sora lui, Elena, în căsătorie, şah-ului musulman Abbas. Dar nici măcar asta nu l-a oprit pe şah. De câteva ori avea să intre în Georgia, cu o armată mare. Din cauza trădării mai multor domni feudali, împăratul Luarsab şi împăratul kahetian Teimuraz, au fost obligaţi, la sfârşitul anului 1615, să se retragă în Imereţia (Georgia de Vest), la Împăratul imeret Gheorghe al III-lea (1605-1639).

Şah-ul Abbas a distrus Kaheţia, ameninţând cu ruinarea Kartli-ului, cerând să-i fie dat Luarsab al II-lea, promiţând că, dacă va veni la el, va încheia pace. Împăratul Luarsab al II-lea, încercând să protejeze bisericile din Kartli de devastare, a mers la şah-ul Abbas, cu cuvintele: “Îmi pun toată nădejdea în Hristos şi, orice soarta mă va aşteapta – viaţa sau moartea – binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu!”.

Şah-ul Abbas l-a primit pe Sfântul Luarsab al II-lea, prieteneşte, şi părea pregătit să-şi împlinească promisiunea. După o vânătoare împreună, şah-ul Abbas l-a invitat la Mazandaran, dar Luarsab al II-lea a refuzat să mănânce peşte (întrucât era Postul Mare), în ciuda ameninţărilor şi insistenţelor şah-ului. Şah-ul, înfuriat, a insistat ca împăratul georgian să accepte islamul, în schimb promiţându-i să-l lase să plece cu mari comori în Kartli, ameninţând cu moartea prin tortură dacă nu se va întâmpla acest lucru. Împăratul Luarsab al II-lea, postind din tinereţile sale cu stricteţe şi permanent în rugăciune, fără ezitare a refuzat doleanţa şah-ului.

L-au prins şi l-au închis într-o fortăreaţă din Gulab-Kala, lângă Şiraz. Episcopul Nicolae de Mrovel aminteşte că împăratul Luarsab a petrecut şapte ani închis în lanţuri, supus unor chinuri teribile şi bătăi frecvente, pentru a fi forţat să primească islamul. Dar Sfântul Mărturisitor a rămas credincios Bisericii Sfinte a lui Hristos şi a primit moartea de martir, în anul 1622, la vârsta de 35 de ani. Doi dintre ucenicii săi credincioşi au fost martirizaţi cu el.

Noaptea, trupurile sfinţilor mucenici au fost aruncate din închisoare, fără a fi îngropate, dar, în ziua următoare, creştinii le-au îngropat într-un mormânt comun. Sfântul Mucenic Luarsab al II-lea, regele Georgiei, este cinstit în data de 21 iunie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /