Sfântul Mucenic Isidor şi Sfânta Miropi din Chios (Hios)

În luna mai, în ziua a paisprezecea, se face pomenirea Sfântului Mucenic Isidor.

Acest Sfânt Isidor a trăit în zilele împăratului Deciu, trăgându-se de neam din cetatea Alexandriei.

Şi mergând cu oastea, Sfântul Isidor avea rangul ce se numea option, şi pogorându-se în Insula Hios (Chios) cu flota oastei, peste care era căpetenie Numerie, a fost pârât de sutaşul Iulie, că crede în Hristos şi nu dă cinste zeilor.

Iar Sfântul Isidor a mărturisit pe faţă pe Hristos, şi văzând Numerie neîntoarcerea gândului lui, a poruncit de i s-a tăiat capul, şi aşa a luat cununa muceniciei.

Pe când stătuse aruncat în închisoare, tatăl Sfântului Isidor auzind despre aceasta, a mers la Chios pentru a-l convinge pe Sfântul Isidor să renunţe la Hristos. Reușise, chiar, să-l convingă pe Numerie să i-l dea în custodie, spunând că va încerca să-l convertească. Tatăl a fost, însă, dezamăgit de faptul ca Sfântul Isidor i-a cerut, în schimb, lui să-şi deschidă mai bine ochii sufletului și să primească adevărul despre Hristos, aşa încât, nemulțumit de aceste cuvinte şi văzând că Sfântul Isidor nu se schimbă, l-a dat din nou pe mâna lui Numeri, cerându-i să-i ucidă fiul imediat.

Bătut cu biciuri, târât pe stânci şi chiar si tăindu-i-se limba, Sfântul Isidor încă vorbea, prin harul lui Dumnezeu și continua să-L mărturisească pe Hristos, în schimb Dumnezeu pedepsindu-l pe Numerie şi făcându-l să-și piardă el graiul.

După martiriul Sfântului Isidor, trupul său a fost aruncat într-o fântână, dar doi creștini, Sfinții Amonie (4 septembrie) și Miropi (2 decembrie) l-au luat în secret și l-au îngropat tainic, cu toată cinstea. Numerie cel rău, auzind că trupul Sfântului Mucenic Isidor fusese furat, a vrut să-i ucidă pe cei doi gardieni cărora li se ordonase să împiedice ca trupul să fie luat.

Auzind că acei oameni nevinovați vor suferi pentru fapta ei cea bună, Sfânta Miropi s-a arătat înainatea autorităților și a recunoscut că furase trupul Mucenicului Isidor și că îl îngropase, refuzând, însă, să le dezvăluie unde anume. Numerie a comandat că Sfânta Fecioară Miropi să fie biciuită și, în cele din urmă, ea a fost aruncată într-o închisoare, plină de răni. Dar Domnul nu și-a lăsat Muceniţa fără mângâiere. La miezul nopții, o lumină cerească a iluminat închisoarea și mulți îngeri au apărut, împreună cu Sfântul Isidor, în mijlocul lor.

“Pacea să fie cu tine, Miropi, a spus el. Dumnezeu a auzit rugăciunea voastră și, curând, veți fi cu noi și veți primi cununa pregătită vouă”.

Sfânta Muceniţă s-a bucurat și şi-a dat sufletul ei lui Dumnezeu, chiar în acel moment. Un miros dulce ieşea din corpul ei, umplând toată închisoarea. Unul dintre gardieni, văzând toate acestea și ajungând acel miros, a spus unui preot despre arătare. El credea în Hristos și a fost botezat. Curând după aceea, avea şi el să sufere martiriul.

Mai târziu, Sfântul Amonie însuși a fost ucis, în orașul Cizic. Trupul Sfintei Miropi a fost aşezat lângă cel al Sfântului Mucenic Isidor, o bisericuţă fiind construită peste morminte.

În secolul al V-lea, Sfântul Marcian (10 ianuarie) al Marii Biserici Hagia Sophia (Sfânta Înțelepciune) din Constantinopol, construia o bisericuţă Sfânta Irina (Ireni – Sfânta Pace). El a mutat, de asemenea, capul Sfântului Isidor, iar o parte din Sfintele sale Moaşte au fost duse în Constantinopol, fiind aşezate în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din Peran.

În secolul al VI-lea, existența sfintelor moaşte ale Sfântului Isidor pe Insula Chios și numeroasele minuni întâmplate acolo, sunt mărturisite de Sfântul Grigorie din Tours (17 noiembrie) în “Cartea Slavei Mucenicilor”:

“Mucenicul Isidor este îngropat pe Insula Chios. În biserica Sfântului se află o fântână în care se spune că a fost aruncat. După ce beau din apa acestei fântâni, oamenii posedați, cei cu febră și alții care sunt bolnavi, sunt adesea vindecați. Se spune că credincioșii văd adesea o lumină acolo, asemănătoare cu o lumânare arzănd. Eu însumi am întâlnit un preot care insista că el însuşi, adesea, a văzut această lumină, de la gura puțului. Pe această insulă, copacii de fistic dau seminţe, care spun ei, nu se găsesc în alte regiuni”.

Tradiția locală este de acord că, în locul în care Sfântul Isidor a fost martirizat, pomii de fistic varsă lacrimi parfumate, din cauza suferinței Sfântului Mucenic Isidor. Tradiția susține că acest fistic, care este un produs major al Insulei Chios, poate fi strâns doar de la copacii din apropierea locului martiriului Sfântului Isidor. 

/ Slava lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /