Sfântul Mucenic Iachint, din Cezarea Capadociei, şi cei dimpreună cu dânsul

Sfântul Iachint, născut în Cezarea Capadociei, a fost crescut într-o familie creştină. Împăratul Traian l-a făcut pe acesta, din copilărie, “Cubiculariu” (camerist), fără să ştie că băieţelul era, în taină, creştin.

Într-o zi, pe când împăratul şi cei din jurul său aduceau jertfă idolilor, tânărul a rămas la palat, s-a închis într-o cameră mică şi s-a rugat cu stăruinţă la Domnul Iisus Hristos. Unul dintre slujitori fusese cel ce îl rugase să facă rugăciuni, pentru ca mai apoi să-l denunţe la împărat. Acel servitor s-a plâns împăratului că, deşi lui Iachint i se încredinţase o poziţie imperială, nu îi cinstea pe zeii romani şi se ruga în taină lui Hristos.

Iachint a fost adus la judecată înaintea lui Traian, care a încercat să-l convingă să renunţe la Hristos şi să jertfească idolilor surzi şi muţi, dar Sfântul mucenic a rămas statornic în credinţă, mărturisind că este creştin. A fost bătut şi aruncat în închisoare, unde singura mâncare care i-a fost adusă era aceea ce fusese deja ofrandă zeilor. Sperau că va fi răpus de foame şi de sete, şi că acesta va mânca. Sfântul Iachint nu s-a atins de acele jertfe, mutându-se la cele veşnice, după treizeci şi opt de zile. Când au venit să-l chinuie din nou, i-au găsit trupul adormit.

Paznicul avea sa vadă, atunci, doi îngeri stând în celula Sfântului Iachint. Unul îi acoperea trupul, Sfântului, cu haina proprie, iar celălalt îi aşeza o cunună de slavă, pe cap.

Sfântul Iachint, având vârsta de doar 12 ani, a suferit pentru Hristos în anul 108, în oraşul Roma. Ulterior, sfintele sale moaşte au fost mutate în Cezarea, fiind cinstit pe 3 iulie.

Sfinţii Diomid, Evlampie, Asclepiodot şi Golinduc au suferit, de asemenea, împreună cu Sfântul Iachint.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/