Sfântul Mucenic Hristofor din Licia. Sfintele Muceniţe Calinica şi Acvilina

Sfântul Mucenic Hristofor a trăit în secolul al III-lea şi a suferit mucenicie în jurul anului 250, în timpul împăratului Deciu (249-251). El este pomenit în data de 9 mai a fiecărui an. Există diferite relatări despre viaţa şi minunile sale şi este venerat în întreaga lume, dar în mod special în Italia, unde oamenii se roagă la el în vreme de molimă.

Există diverse păreri privind descendenţa sa. Unii istorici cred că s-a tras din neamul canaaniţilor, iar alţii susţin că din cinoscefalii (însemnând cap-de-câine) din Tesalia.

Sfântul Hristofor a fost un om de statură înaltă şi cu o forţă neobişnuită. Sfântul Hristofor era foarte frumos, dar dorind să evite ispita pentru el şi pentru alţii, L-a rugat pe Domnul să-i dea un chip neatrăgător, ceea ce s-a şi întâmplat. Înainte de botez, se numea Reprebus [reprobat], pentru aspectul său desfigurat. Chiar şi înainte de botez, Reprebus şi-a mărturisit credinţa în Hristos şi i-a certat pe cei care îi persecutau pe creştini. În consecinţă, un anume Bacchus l-a bătut, Sfântul îndurând cu smerenie.

Din cauza forţei sale vestite, 200 de soldaţi au fost trimişi să-l aducă în faţa împăratului Decius. Reprebus s-a supus fără rezistenţă. Între timp, s-au produs mai multe minuni; un băţ uscat înflorind în mâna sfântului, pâinea fiind înmulţită prin rugăciunile sale astfel încât celor ce se aflau pe drum nu le-a lipsit. Soldaţii din jurul lui Reprebus au fost uimiţi de aceste minuni. Au ajuns să creadă în Hristos şi au fost botezaţi împreună cu Reprebus, de Sfântul Vavila al Antiohiei (4 septembrie).

Odată, Hristofor promisese să slujească celui mai mare rege din lume, aşa că se oferise mai întâi să slujească regelui local. Văzând că regele se temea de cel rău, Hristofor se gândea să îl părăsească pe rege, pentru a sluji celui rău de care regele se temea. Aflând că cel rău se temea de Hristos, Hristofor a pornit în căutarea Lui. Sfântul Vavila al Antiohiei i-a spus că cel mai bine Îl poate sluji pe Hristos făcând bine acolo unde era chemat să facă ceea ce ştia el mai bine. Prin urmare, a devenit hamal, traversând oamenii, pe umerii săi, peste un râu.

Într-o noapte furtunoasă, Hristofor purta pe umeri  un copil care insista să fie dus în acel moment. Cu fiecare pas pe care îl făcea Hristofor, Pruncul părea să devină mai greu. La jumătatea pârâului, Hristofor a simţit că va râmâne fără putere şi că el şi Copilul se vor îneca în râu. Când au ajuns de cealaltă parte, Copilul i-a explicat că purta toate păcatele lumii pe umeri. Apoi i-a poruncit lui Hristofor să-şi înfigă toiagul în pământ. În timp ce făcea acest lucru, toiagul a devenit un copac uriaş. Apoi l-a recunoscut pe Hristos, Regele Căruia făgăduise să-I slujească.

Sfântul Hristofor a fost adus în faţa împăratului, care a încercat să-l facă să se lepede de Hristos, nu prin forţă, ci prin viclenie. El a chemat două femei de factură îndoielnică, numite Calinica şi Acvilina, şi le-a poruncit să-l convingă pe Hristofor să renunţe la Hristos şi să aducă jertfe idolilor. În schimb, femeile au fost cele convertite la Hristos, de Sfântul Hristofor. Când s-au întors la împărat, s-au declarat creştine. Prin urmare, au fost supuse unor bătăi aprige şi, aşadar, au primit coroana muceniciei.

Decius i-a condamnat la execuţie inclusiv pe soldaţii care fuseseră trimişi după Sfântul Hristofor, care acum credeau în Hristos. Împăratul a ordonat ca Sfântul Mucenic să fie aruncat într-un cufăr metalic înroşit. Cu toate acestea, Sfântul Hristofor nu a păţit nimic şi a rămas nevătămat. După multe chinuri aprige, în cele din urmă a fost decapitat cu sabia. Acest lucru a avut loc în anul 250, în Licia.

Prin minunile sale, Sfântul Mucenic Hristofor a convertit până la 50 000 de păgâni la Hristos, precum mărturiseşte Sfântul Ambrozie al Mediolanului. Sfintele moaşte ale Sfântului Hristofor au fost mutate, mai târziu, la Toledo (Spania) şi, ulterior, la Abatia Saint Denis din Franţa.

În Grecia, multe biserici au la închinare icoana Sfântului Hristofor, la intrare, astfel încât oamenii să o poată vedea când intră şi ies din sfântul lăcaş. Există o zicală în greacă, ce spune: „Când îl vezi pe Hristofor, mergi în siguranţă”. Aceasta reflectă convingerea că oricine priveşte icoana Sfântului Hristofor nu va avea parte de moarte năpraznică sau accidentală în acea zi.

Numele Hristofor înseamnă „Purtător de Hristos”. Numele poate face referire, în acest caz, la faptul că Sfântul L-a purtat pe Mântuitor peste râu, dar şi la faptul că L-a purtat pe Hristos în sine:

“M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”  (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 2:20).

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)