Sfântul Mucenic Eustatie din Msheta, Georgia

Sfântul Eustatie, un persan prin descendenţă, era închinător la foc, purtând numele de Gvirobandak înainte de botezul său în credinţa creştină. Ajungând în Georgia şi stabilindu-se în Msheta, s-a simţit profund atras de obiceiurile şi tradiţiile poporului georgian, hotărându-se să treacă la creştinism.

Decizia sa a presupus un mare risc, întrucât persanii dominau estul Georgiei, persecutându-i pe creştini şi forţându-i să se închine focului.

Patriarhul Samuel însuşi l-a botezat pe Gvirobandak, numindu-l Eustatie. Noul convertit s-a căsătorit curând cu o femeie din Georgia şi s-a integrat pe deplin în societatea georgiană şi în viaţa Bisericii.

La un moment dat, persanii care ocupau Msheta l-au invitat pe Eustatie la o sărbătoare, dar el a refuzat, spunând: „Sunt însemnat cu pecetea lui Hristos şi m-am depărtat de întuneric!”.

După sărbătoare, închinătorii la foc l-au pârât pe Eustatie, lui Ustam, şeful cetăţii Msheta. Conducătorul l-a chemat pe Eustatie şi l-a ameninţat, zicând: „Nu vei rămâne creştin, fără pedeapsă. Dacă nu te întorci din această cale a nenorocirii, chinuiri aspre te vor aştepta!”.

Sfântul Eustatie i-a răspuns cu pace, zicând: „De dragul lui Hristos, sunt pregătit să îndur nu doar chinurile, ci chiar şi moartea însăşi, cu bucurie!”.

Întrucât nu deţinea autoritatea de a-l pedepsi pe Eustatie, Ustam l-a trimis, pe cel acuzat, la marzban-ul (comandant militar) Arvand Guşnasp. Mai apoi, pârâtorii au apărut din nou înaintea lui Ustam, povestindu-i cum încă şapte închinători ai focului trecuseră la creştinism. Toţi opt au fost prinşi în lanţuri şi duşi la Tbilisi.

Furios, marzban-ul a ordonat slujitorilor săi să radă capetele şi bărbile ostaticilor, să le dea găuri în nas, să le atârne greutăţi în jurul gâtului, să le pună trupurile în lanţuri şi să îi arunce în închisoare. Oricine ar fi renunţat la Hristos, ar fi fost păsuit de pedeapsă. Două dintre victime, Bahdiad şi Panaguşnasp, nu au putut suporta suferinţa şi L-au negat pe Hristos. Marzban-ul i-a eliberat, în timp ce cei şase oameni Sfinţi – Guşnaki, Eustatie, Borzo, Perozak, Zarmil şi Ştefan – au rămas în închisoare.

Şase luni mai târziu, Arvand Guşnasp a fost convocat în Persia, astfel că Patriarhul Samuel, liderul Grigol din Msheta şi nobilul Arşuşa au profitat de ocazie şi au cerut eliberarea creştinilor persani încarceraţi. Arvand Guşnasp a cedat insistenţelor demnitarilor georgieni, dar a avertizat că toţi creştinii convertiţi îşi vor primi curând moartea.

Între timp, trădătorul Bahdiad s-a îmbolnăvit de epilepsie şi a murit, în timp ce Panaguşnasp a trăit într-o sărăcie cumplită.

Trei ani mai târziu, Vezhan Buzmir a fost numit nou marzban de Kartli, iar preoţii păgâni au i-a pârât din nou pe Sfinţii Eustatius şi Ştefan, pentru convertirea lor. Sfântul Eustatie a cerut să-şi vadă familia, zicând membrilor ei: „Adio, căci nu sunt destinat să mă mai întorc din nou acasă. Nu-L voi trăda pe Hristos şi, pentru asta, nu mă vor ierta. Închisoare şi decapitare mă aşteaptă în Tbilisi. Rămăşiţele mele vor fi aduse aici, dacă va voi Dumnezeu”.

Eustatie şi Ştefan au fost duşi la noul marzban, iar Eustatie a declarat înaintea aceluia că nu va renunţa la Hristos. Marzban-ul, furios, a poruncit să fie aruncat în închisoare, iar capul să-i fie tăiat în acea noapte şi trupul să i se arunce în afara zidurilor cetăţii, ca să fie sfârtecat de păsări. La ordin, slujitorii marzban-ului l-au decapitat pe Sfânt şi i-au aruncat trupul în râpa din spatele zidurilor cetăţii.

Un grup de creştini credincioşi, însă, au găsit corpul Sfântului Eustatie şi l-au dus în secret la Msheta. Patriarhul Samuel a întâmpinat sfintele moaşte şi, cu mare cinste, le-a îngropat în Catedrala Svetitshoveli, sub Masa Sfântului Altar. Este cinstit pe 29 iulie.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/