Sfântul Mucenic Cuvios Pahomie din Muntele Athos

Sfântul Nou Mucenic Pahomie era din Mica Rusie şi a fost capturat de tătarii musulmani care l-au făcut sclav. A fost dus la Usaki, lângă oraşul vechi Filadelfia, în Asia Mică, unde a fost vândut unui tăbăcar musulman.

În timp ce îl învăţa pe Pahomie trucurile meseriei sale, tăbăcarul a încercat, de asemenea, să-l instruiască pe tânăr în religia islamică şi să-l convertească. Deşi Pahomie era dornic să înveţe meseria noului său maestru, nu avea nicio dorinţă de a deveni musulman. De vreme ce nu l-a negat pe Hristos, era uneori bătut şi nu i se dădea mâncare.

Acest luptător credincios al lui Hristos a trăit douăzeci şi şapte de ani ca sclav, lucrând pentru stăpânul său, în tăbăcărie. Tăbăcarul era atât de mulţumit de munca slujitorului său, încât s-a oferit să-i dea propria fiică în căsătorie şi să-l facă moştenitor. Întrucât urma să devină musulman pentru a se căsători cu fiica tăbăcarului şi pentru a moşteni orice de la el, Pahomie a refuzat oferta. Impresionat de poziţia fermă faţă de credinţă a slujitorului său, tăbăcarul l-a eliberat pe Sfânt şi i-a spus că poate merge oriunde doreşte.

Sfântul Pahomie s-a îmbolnăvit chiar înainte de a-şi părăsi stăpânul. Unii musulmani au răspândit zvonul că L-ar fi negat deja pe Hristos şi le-ar fi acceptat religia. Din cauza bolii sale, nu l-au circumcis, ci l-au îmbrăcat cu haine verzi, precum musulmanii. Creştinilor nu li se permitea să poarte culoarea verde. Când şi-a revenit, Pahomie a pornit spre Smirna şi a devenit negustor.

După ce a trecut ceva timp, Sfântul şi-a aruncat hainele musulmane şi s-a dus la Mănăstirea Sfântul Pavel de pe Muntele Athos. Acolo l-a întâlnit pe Ieromonahul Iosif, i-a mărturisit secretele inimii sale şi i-a spus că doreşte să devină călugăr. A vieţuit cu Cuviosul Iosif în următorii doisprezece ani, experimentând viaţa de monah şi dobândind virtuţi.

Auzind de Sfântul Acachie Kavsokalivitul (12 aprilie), s-a transferat la acea mănăstire şi a devenit ucenic al Cuviosului Acachie. Timp de şase ani s-a dedicat vieţii de rugăciune neîncetată şi a devenit chiar model, derpt călugăr virtuos.

Zi de zi, dorinţa de a deveni mucenic pentru Hristos a crescut în el, pentru că se temea să nu fi spus vreun cuvânt în neştiinţă şi să-L fi negat pe Domnul pe când era bolnav şi nu avusese mintea lucidă. Sfântul Acachie a încercat să-l convingă să nu urmeze această cale, pentru ca nu cumva această dorinţă să fi apărut din mândria lui Pahomie.

Sfântul Acachie nu a vrut să-l lase pe Pahomie să plece, aşa că a decis să-i încerce hotărârea. Pentru anul următor, el i-a impus diverse rânduieli şi ascultări, şi amândoi s-au rugat, ca Dumnezeu să le arate voia Sa. De asemenea, au consultat pe cei mai virtuoşi Părinţi de pe Sfântul Munte, care s-au arătat de acord ca Pahomie să primească binecuvântarea de a părăsi mănăstirea în căutarea muceniciei. Şi-a scos veşmintele monahale şi s-a îmbrăcat în hainele unui creştin obişnuit. A făcut acest lucru, pentru ca acţiunile sale să nu ducă la represalii împotriva mănăstirilor athonite.

Însoţit de Cuviosul Iosif, Pahomie s-a întors la Usaki, locul presupusei sale negări a lui Hristos. Cuviosul Iosif a rămas la un han, în timp ce Pahomie s-a dus la casa fostului său stăpân, apoi a mers prin piaţă, sperând să fie recunoscut. Nu a durat mult până a fost arestat şi adus în faţa kadi-ului. El a fost acuzat că ar fi acceptat islamul şi că apoi ar fi revenit la credinţa creştină, o „crimă” care era pedepsită cu moartea. Acuzatorii săi au indicat îmbrăcămintea creştină a sfântului, ca dovadă. „Iată ce fel de haine poartă”, au strigat ei.

Kadi-ul i-a spus lui Pahomie că nu i se permitea să poarte haine creştine, pentru că anterior L-ar fi negat pe Hristos. El l-a îndemnat pe Pahomie să se întoarcă la islam, căci altfel va fi ucis. Hotărât, cu curaj, Sfântul Pahomie a răspuns că urăşte religia lor şi că nu-L va nega niciodată pe Mântuitorul său. Mai mult, el a declarat că este destul de dispus să suporte orice tortură şi să moară pentru Hristos de mai multe ori, dacă aşa ceva ar fi posibil.

Sfântul a fost aruncat în închisoare, unde a fost lipsit de mâncare, de somn şi, de asemenea, de orice fel de mângâiere. În acest timp, a fost susţinut doar de încrederea sa în Domnul. După trei zile, a fost condamnat la moarte. Martirul s-a bucurat şi i-a spus kadiului să execute sentinţa fără întârziere.

Legat şi târât la locul de execuţie, Sfântul Pahomie a fost blestemat şi scuipat de unii turci din mulţime, în timp ce alţii l-au îndemnat să se întoarcă la Islam. În timp ce sfântul atlet al lui Hristos a îngenuncheat pentru decapitare, chiar şi călăul l-a rugat să se salveze acceptând religia musulmană. Sfântul Pahomie a rămas ferm în hotărârea sa şi i-a spus călăului să facă ceea ce i se ordonase, fără întârziere. Martirul învingător a fost decapitat la 7 mai 1730 (care s-a întâmplat să fie Sărbătoarea Înălţării Domnului), primind astfel cununa nestricăcioasă de la Hristos.

Trupul Sfântului Pahomie a rămas expus vederii timp de trei zile, iar apoi ortodocşilor li s-a acordat permisiunea de a-l îngropa. După înmormântare, călăul a fost posedat de duhuri rele şi alerga prin oraş, strigând nebuneşte. A murit, la câteva zile după aceea.

Cuviosul Iosif a părăsit hanul unde se ascundea şi s-a dus la locul unde se afla trupul Sfântului. A vorbit cu Sfântul Pahomie ca şi când ar fi fost încă în viaţă. „Dragul meu Pahomie”, a spus el, „ai ajuns la ceea ce ţi-ai dorit. Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine şi pentru toţi cei care te cheamă”.

Părintele Iosif se temea, la gândul cum va putea să părăsească zona fără să fie şi el capturat. Sfântul Pahomie i s-a arătat în vis şi i-a spus: „Nu te teme, cuvioase, căci nu ţi se va face niciun rău”. Încrezându-se în cuvintele Sfântului, a părăsit oraşul şi s-a întors la Sfântul Munte, fără probleme.

O femeie creştină locală, care suferea de dureri de cap severe de mulţi ani, s-a rugat Sfântului Pahomie şi i-a cerut ajutorul. Ea şi-a pus o parte din sângele lui pe cap şi a fost vindecată. Le-a scris, ulterior, călugărilor de pe Muntele Athos, cerându-le să îi picteze şi ei o icoană a Mucenicului. Cunoscându-l de pe când vieţuise acolo, şi-au amintit cum arăta şi au putut să picteze icoana. Femeia a primit icoana şi a cinstit cu veneraţie amintirea Sfântului Pahomie, în fiecare an, la aniversarea martiriului acestuia.

Mai târziu, Sfintele sale Moaşte au fost duse la Mănăstirea Sfântul Ioan, de pe Insula Patmos. La 26 ianuarie 1953, Mănăstirea Sfântul Ioan a dăruit o bucată din Sfintele Moaşte ale Sfântului Pahomie, Mănăstirii Sfântul Pavel de pe Muntele Athos, unde Sfântul locuise o vreme.

Prin rugăciunile Sfântului Noul Mucenic Pahomie, să fim socotiţi şi noi vrednici de Împărăţia Cerurilor.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)