Sfântul Mucenic Constantin, Rege al Georgiei – 10 noiembrie

Secolul al IX-lea a fost una dintre cele mai dificile perioade din istoria georgiană. Musulmanii arabi au rătăcit prin regiunea Kartli, convertind cu forţa la islam, prin foc şi sabie. Mulţi dintre cei lipsiţi şi înspăimântaţi au fost tentaţi să trădeze credinţa părinţilor lor.

În acel moment, aristocratul şi creştinul credincios, Prinţul Constantin, locuia în Kartli. El era descendent al prinţilor din Kakhetian, de aici titlul său de “Kakhi”.

După cum se întâmplă cu un credincios creştin, Sfântul Constantin se considera pe sine cel mai mare dintre păcătoşi şi adesea spunea: “Nu poate exista iertare pentru păcatele mele, afară de vărsarea sângelui meu de dragul Celui Care Şi-a vărsat Sângele nevinovat!”.

În timpul unui pelerinaj la locurile sfinte ale Ierusalimului, Constantin a împărţit daruri generoase bisericilor, a vizitat pustia Iordanului, a luat binecuvântări de la Sfinţii Părinţi şi a revenit în ţinutul său strămoşesc, plin de bucurie interioară. După aceea, Constantin a trimis treizeci de mii de arginţi în Ierusalim, în fiecare an.

În anii 853-854, când musulmanii arabi au invadat Georgia sub comanda lui Buga-Turk, Constantin, în vârstă de 85 de ani, a condus oastea din Kartli, cu fiul său Tarkhuj.

În afara oraşului Gori, a avut loc o bătălie nedreaptă, între arabi şi georgieni. În ciuda rezistenţei lor puternice, georgienii au suferit înfrângere, iar Constantin şi Tarkhuj au fost luaţi prizonieri.

Constantin-Kakhi a fost trimis în Samarra (un oraş din centrul Irakului) la Califul Ja’far Al Mutawakkil (847-861). Ja’far era conştient de respectul enorm al lui Constantin-Kakhi, primit de la georgieni şi de la toţi oamenii creştini care l-au cunoscut. După ce l-a întâmpinat cu cinste, el i-a cerut lui Constantin să renunţe la credinţa creştină, ameninţându-l cu moartea, în cazul refuzului. Întărit de harul dumnezeiesc, Prinţul curajos a răspuns fără teamă: “Sabia ta nu mă înspăimântă. Mă tem de Cel Care îmi poate distruge sufletul şi trupul şi care are puterea de a învia şi de a ucide, căci el este Adevăratul Dumnezeu, Atotputernicul, conducătorul lumii şi Părinte al tuturor veacurilor!”.

Califul, înfuriat, a ordonat decapitarea Sfântului Constantin-Kakhi. Plecându-şi genunchii, Sfântul Mucenic a mai înălţat o ultimă rugăciune către Domnul. Sfântul Constantin-Kakhi a fost martirizat pe 10 noiembrie 852, în ziua în care se făcea cinstirea Marelui Mucenic Sfânt Gheorghe. Trupul Sfântului Mucenic a fost atârnat de un stâlp înalt, pentru a-i intimida pe credincioşii creştini, dar după ceva timp a fost îngropat.

Câţiva ani mai târziu, un grup de georgieni credincioşi a mutat sfintele moaşte ale Sfântului Constantin, în patria sa, şi l-a reînmormântat acolo, cu mare cinste. În acelaşi secol, Biserica Ortodoxă Georgiană l-a numărat pe Prinţul Constantin-Kakhi din Kartli între sfinţi.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /