Sfântul Concordie

Sfântul Mucenic Concordie, fiul preotului Gordian, a fost crescut în evlavie şi credinţă în Hristos şi, prin urmare, Episcopul Romei l-a făcut ipodiacon. Împreună cu tatăl său, Sfântul Concordie postea şi se ruga şi împărţea cu dărnicie de pomană celor nevoiaşi.

Odată, cu permisiunea tatălui său, el s-a stabilit departe de Roma cu ruda sa Eutihie, petrecându-şi zilele în rugăciune şi fapte bune. Vestea despre viaţa sa evlavioasă a ajuns la Torcvatus, mai marele regiunii Tusa. El l-a chemat pe Sfânt şi i-a cerut să renunţe la Hristos, promiţând să-l facă preot al zeilor păgâni.

Sfântul Concordie, la rândul său, i-a cerut lui Torquatus să vină la adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos. L-au bătut pe Sfântul Mucenic şi l-au aruncat în închisoare. Episcopul Antim, un prieten al lui Torquatus, i-a cerut să-l elibereze pe cel întemniţat.

Sfântul Concordie a locuit cu el, pentru o vreme, şi a fost hirotonit preot. Când Torquatus l-a chemat din din nou pe sfânt şi l-a întrebat despre cum vede el viaţa, Sfântul a răspuns că viaţa, pentru El, este Hristos. L-au legat şi l-au ţinut în închisoare, legându-l cu lanţuri de zid, trecute după gât şi mâini.

Trei zile mai târziu, Torquatus a trimis un reprezentant, la închisoare, ordonând Mucenicului să aducă jertfă zeilor, ori să fie condamnat la moarte. Sfântul a strigat: “Slavă Ţie, Doamne Iisuse Hristoase!” şi a scuipat spre idolul lui Zeus adus de soldaţi. Pentru aceasta, a fost decapitat, în jurul anului 175. Sfintele sale Moaşte se odihnesc în Italia, nu departe de oraşul Spoleto.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /