Sfântul Mucenic Arhil al II-lea, Regele Georgiei

Sfântul Mucenic Arhil al II-lea, regele Georgiei, a aparţinut dinastiei Ceosroidoi, şi a fost descendent direct al Sfântului Împărat Mirian (+ 342).

În timpul domniei lui Arhil al II-lea, Georgia fusese supusă unei invazii devastatoare a lui Murvana-Kru (“cel Sălbatic”), aşa numit de poporul georgian pentru cruzimea sa nemaintâlnită. Starea poporului georgian era una disperată, iar împăratul Arhil al II-lea, împreună cu fratele său Miro, conducătorul Georgiei de Vest, au cerut mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi aceasta şi-a arătat mila.

La o bătălie ce avea loc la râurile Abaşa şi Ţkenis-Ţkali, forţele georgiene au câştigat în mod minunat victoria asupra forţelor net superioare ale lui Murvana-Kru.

După această victorie, împăratul Arhil al II-lea s-a preocupat de restaurarea împărăţiei georgiene. El a reconstruit oraşul Nukpatis, a reconstruit bisericile ruinate din Mtskheta şi a continuat convertirea multora dintre triburile din munte.

Însă, curând, Georgia a avut parte de o nouă invazie arabă, odată cu apariţia bruscă a lui Jijum-Asim. După ce plătise tribut arabilor, împăratul nu se mai aşteptase la această invazie. Pentru a scăpa ţinutul de o altă devastare şi a evita intruziunea islamului acolo, el a considerat potrivit să meargă personal la Jijum-Asim şi să ceară pace.

Punându-şi toată speranţa în mila lui Dumnezeu şi gata să-şi dea sufletul pentru credinţa sa sfântă şi pentru naţiune, Sfântul Arhil a mers în tabăra arabilor. Jijum-Asim l-a primit cum se cuvine şi i-a promis suzeranitatea, dar a insistat asupra acceptării mahomedanismului. După cum aminteşte “Cronica Georgiană”, Sfântul Împărat Arhil a răspuns liniştit: “Aceasta nu se va întâmpla: să-L părăsesc pe Hristos, Adevăratul Dumnezeu, Care pentru mântuirea noastră a luat El Însuşi trup omenesc. Ştiu că, de te voi asculta, atunci voi muri duhovniceşte şi voi suferi veşnic. Dacă pentru hotărârea mea mă dai morţii, mă voi ridica aşa cum a făcut Domnul meu şi voi merge la El”.

La auzul acestor cuvinte, Jijum-Asim a dat ordin să-l prindă pe mărturisitor şi să-l arunce în închisoare. Dar nici torturile, nici promisiunile nu l-au putut face pe împăratul ajuns la vârsta de 80 de ani să renunţe la Hristos.

Pe 20 martie 744, Sfântul Împărat Arhil a fost decapitat. Trupul Mucenicului a fost luat în secret de creştinii georgieni din Erţo şi îngropat în Kaheţia, în Biserica Notkor, construită chiar de către de Sfântul Împărat. Acesta este cinstit pe 21 iunie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /