Sfântul Mucenic Alexandru din Roma
Sfântul Mucenic Alexandru a suferit pentru Hristos, la începutul secolului al IV-lea. El a fost ostaş în Regimentul tribunului Tiberian, la Roma. Când avea optsprezece ani, împăratul roman Maximian Hercules (284-305) a emis un edict prin care toţi cetăţenii urma să meargă la templul lui Jupiter, în afara oraşului, într-o zi desemnată, pentru a aduce jertfe.
Tribunul Tiberiu şi-a adunat ostaşii şi le-a ordonat să meargă la această serbare, dar Alexandru, din copilărie atras în credinţa creştină, a refuzat şi a spus că nu va aduce jertfe celui rău. Tiberiu a raportat împăratului Maximian că exista un soldat în regimentul său care era creştin. Ostaşii au fost trimişi imediat să-l aresteze pe Alexandru.
Alexandru dormea, însă un înger l-a trezit şi l-a avertizat despre apropierea martiriului său, spunând că se va afla lângă el în acele clipe. Când au sosit ostaşii, Alexandru a ieşit să-i primească. Faţa lui strălucea cu o lumină atât de lucitoare, încât ostaşii au căzut la pământ când l-au văzut. Sfântul i-a ridicat, spunându-le să-şi îndeplinească ordinele.
Stând înaintea lui Maximian, Sfântul Alexandru a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Hristos şi a refuzat să se închine idolilor. El a zis că nu se teme de împărat, nici de ameninţările acestuia. Împăratul a încercat să-l convingă pe tânăr, cu promisiuni şi onoruri, dar Alexandru a rămas statornic în mărturisirea sa şi i-a certat pe împărat şi pe toţi păgânii. L-au chinuit pe Sfântul Mucenic, însă acesta a răbdat cu curaj toate chinurile.
Maximian l-a dat pe Sfântul Alexandru pe mâna tribunului Tiberian, care fusese trimis în Tracia pentru a-i persecuta acolo pe creştini. Aşa încât Sfântul Mucenic a fost dus în Tracia, în lanţuri. În acel moment, un înger a anunţat-o pe mama Sfântului Alexandru, Pimenia, despre martiriul fiului ei. Pimenia şi-a găsit fiul în Cartagina, stând în faţa lui Tiberian şi, din nou, mărturisind neîntrerupt că este creştin.
L-au supus chinurilor, înaintea ochilor mamei sale, şi apoi au luat prizonierul pe ultimul său drum, mergând în spatele carului lui Tiberian. Pimenia, curajoasă, le-a cerut soldaţilor să o lase să meargă la fiul ei şi l-a încurajat să se supună chinurilor, pentru Hristos. Soldaţii au fost uimiţi de puterea stoică a Sfântului Mucenic şi îşi spuneau unul altuia: “Mare este Dumnezeul creştinilor!”.
Îngerul a apărut inaintea Sfântului Mucenic, de mai multe ori, întărindu-l. În timpul nopţii, un înger înfricoşător şi-a făcut apariţia înaintea lui Tiberian, cu o sabie în mână, poruncind tribunului să se grăbească spre Bizanţ, deoarece sfârşitul martiriului se apropiase. Tiberian s-a grăbi la drum.
În cetatea Filipopolis, Tiberian l-a adus pe Sfântul Alexandru înaintea demnitarilor cetăţii, adunaţi pentru acest eveniment. La acest proces, Sfântul Alexandru a rămas nemişcat în mărturisire. Pe parcursul grelei sale călătorii, Sfântul Mucenic a fost supus în mod repetat chinurilor crude. El a fost întărit de Dumnezeu, răbdând toate chinurile.
Le-a dat apă soldaţilor, slăbiţi fiind de sete, cerând Domnului să dăruiască un izvor acestora. În călătorie, Sfântul Mucenic s-a rugat sub un copac, cerând putere în suferinţele sale, iar fructele şi frunzele acestui copac au căpătat puteri vindecătoare. La un loc numit Burtodexion, Sfântul a întâlnit-o din nou pe mama lui, Pimenia, care a căzut la picioarele lui. Sfântul Mucenic i-a zis: “Nu plânge, maica mea, căci mâine, Domnul mă va ajuta să închei lucrarea”.
În cetatea Drizipera, Tiberian a impus pedeapsa cu moartea, Sfântului Alexandru. Sfântul Mucenic a mulţumit Domnului că i-a dat puterea de a suporta toate chinurile şi de a primi martiriul. Soldatul care trebuia să-şi îndeplinească execuţia a cerut iertare Sfântului şi, mult timp, nu a putut să-şi scoată sabia, datorită îngerilor care aşteptau să ia sufletul Mucenicului.
Sfântul s-a rugat şi a cerut lui Dumnezeu ca îngerii să permită martiriul, întrucât dorea să meargă la Domnul. Abia atunci călăul a putut executa ordinul, prin decapitare cu sabia. Trupul Sfântului a fost aruncat într-un râu, iar patru câini care ieşeau din apă nu au lăsat pe nimeni să se apropie, până când nu a venit Pimenia, maica Sfântului Alexandru. Aceasta a luat Sfintele Moaşte ale fiului său martirizat şi le-a îngropat cu evlavie, lângă Râul Ergin.
La mormântul Sfântului Alexandru au început să aibă loc vindecări. Sfântul Mucenic Alexandru a apărut înaintea maicii sale. într-un vis, în care o mângâia şi o asigura că în curând şi ea se va muta în lăcaşurile cereşti.
Sfântul Mucenic Alexandru din Roma este cinstit pe 13 mai, anual.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lacaşuri Ortodoxe /
