Sfântul Mucenic Acachie, Centurionul din Bizanţ

Sfântul Mucenic Acachie, care a trăit în secolul al III-lea, s-a născut în Cappadocia şi a fost un centurion al regimentului Martesian, sub ofiţerul militar Firmus. Când a început persecuţia împotriva creştinilor, la ordinele împăratului Maximian Galerius (305-311), Firmus şi-a interogat soldaţii, unul după altul, despre credinţa lor. Sfântul Acachie s-a mărturisit ferm şi deschis a fi creştin. Văzând statornicia Sfântului Acachie, Firmus l-a trimis la ofiţerul său superior, numit Vivianus. Vivianus l-a dat pe Sfânt să fie supus chinurilor.

După torturi, l-au pus în lanţuri grele şi l-au aruncat în închisoare. La un timp, după aceea, au dus martirul şi alţi prizonieri în Bizanţ, la prefect. Soldaţii au mărşăluit rapid, nearătând prizonierilor nicio milă. Sfântul Acachie a slăbit de-a lungul drumului, din cauza rănilor sale, a lanţurilor, de foame şi sete. Când, în cele din urmă s-au oprit pentru înnoptat, Sfântul Acachie i-a adus mulţumiri lui Dumnezeu, pentru că i-a permis să sufere pentru numele Său sfânt. În timp ce se ruga, sfântul a auzit o voce din Ceruri: „Curaj, Acachie, şi fii tare!”. Această voce s-a făcut auzită şi de ceilalţi prizonieri şi mulţi dintre ei au crezut în Hristos şi i-au cerut Sfântului să îi înveţe despre Credinţa creştină.

În Bizanţ au aruncat pe Sfântul Mucenic în închisoare, în timp ce ceilalţi prizonieri au fost ţinuţi în condiţii mai puţin severe. Noaptea, ceilalţi prizonieri au văzut cum tineri strălucitori au apărut lângă Sfântul Acachie şi l-au îngrijit, spălându-i rănile şi aducându-i mâncare. După şapte zile, Vivianus l-a chemat din nou pe Sfântul Acachie în faţa sa şi a fost impresionat de aspectul său refăcut. Presupunând că gardianul ar fi fost mituit pentru a-i oferi prizonierului condiţii de odihnă, cât şi hrană, el la chemat pe paznic la interogatoriu. Necrezând răspunsurile primite, Vivianus l-a bătut tare pe paznic. Însuşi Sfântul Acachie îi răspundea lui Vivianus: „Puterea şi rezistenţa mi le-a dat Domnul Iisus Hristos, Care mi-a vindecat rănile”. Vivianus a dat porunca să-l bată pe Mucenic peste faţă, zdrobindu-i dinţii pentru cuvintele sale.

Hotărât să intensifice şi să prelungească torturarea Sfântului Acachie, Vivianus i-a trimis prefectului Flaccinus o scrisoare. Când a citit scrisoarea, Flaccinus s-a înfuriat că Vivianus a torturat un centurion atât de mult timp şi atât de crud şi a dat ordin să-l decapiteze pe mucenic fără alte întârzieri.

La locul execuţiei, Sfântul Acachie şi-a ridicat ochii spre Ceruri, mulţumind lui Dumnezeu pentru că i s-a acordat moartea unui mucenic de dragul Său. Apoi şi-a plecat capul sub sabie. Acest lucru a avut loc în anul 303.

Sub Constantin cel Mare, Sfintele Moaşte ale Sfântului Mucenic Acachie s-au odihnit la Constantinopol într-o biserică ridicată în cinstea sa, iar mai târziu au fost mutate în Calabria, în oraşul Scillatio. Sfântul Mucenic Acachie îi ajută în mod special pe cei care se luptă împotriva ispitelor trupeşti, după cum atestă Sfântul Epifanie, ucenic al Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos.