Sfântul Kevin din Glendalough

Sfântul Kevin (Coemgen) s-a născut în Leinster, la începutul secolului al şaselea, pe vremea Sfinţilor Columba (9 iunie), Columban din Luxeuil (21 noiembrie), Comgal din Bangor (10 mai), Finian din Clonard (12 decembrie), Kieran din Clonmacnoise (9 septembrie) şi a altor mulţi sfinţi mari.

Acest Sfânt ascet a aparţinut unei familii nobile, care cuprindea mai mulţi Împăraţi de Leinster. El, însă, a fost un model de umilinţă şi negare de sine. Există mai multe istorii minunate legate de naşterea şi copilăria acestuia, dar majoritatea sunt nesigure.

Sfântul Kevin a fost botezat de un preot pe nume Cronan şi a fost numit Kevin. Sunt atât de mulţi sfinţi numiţi Cronan, încât nu este clar care dintre aceştia l-a botezat pe Sfântul Kevin. Când avea şapte ani, părinţii lui l-au trimis să fie învăţat de Sfântul Petroc (4 iunie), care se întâmpla să viziteze Irlanda, la vremea respectivă.

Fiind băiat de doisprezece ani, Sfântul Kevin a fost dat în grija a trei bătrâni sfinţi: Eogoin de Ardstraw (23 august), Lochan şi Enna. Studiile sale seculare au fost cu siguranţă îmbogăţite de pregătirea duhovnicească. El a învăţat să citească Sfintele Scripturi şi să urmeze exemplul bărbaţilor virtuoşi şi al femeilor Vechiului şi Noului Testament.

Sfântul Kevin era atât de frumos, încât o tânără fată pe nume Kathleen a devenit aprinsă de dorinţa lui, dar sfântul tânăr a rezistat avansurilor ei. Ea îl supăra atât de mult cu atenţia ei, încât a fugit de ea, la fel cum Iosif fugea de soţia lui Putifar (Geneza 39:12). Kathleen l-a urmărit şi l-a găsit singur pe un câmp, aşa că s-a apropiat de el şi şi-a aruncat braţele în jurul lui. Însemnându-se cu semnul Crucii şi umplându-se de Duh Sfânt, Sfântul Kevin s-a desprins de ea şi a alergat în pădure. Ea a descoperit, la scurt timp după aceea, că se ascunsese într-o gramadă de urzici. Apucând un braţ de urzici, Sfântul a lovit-o peste faţă, peste mâini şi picioare. Rănită de urzici, patima fetei s-a răcit rapid. Ea a căzut în genunchi, în pocăinţă, a cerut iertare de la Dumnezeu şi de la Sfântul Kevin şi a promis că se va călugări.

Rezistând cu succes la ispitele trupeşti, Sfântul Kevin a continuat să se dedice studiilor sale şi şi-a dorit viaţa de monah, ca pustnic. Aceasta era o practică comună în Biserica Celtică, influenţată de vieţuitorii deşertului egiptean şi de călugării proveniţi din Gaul. Sfântul Kevin era nerăbdător să părăsească mănăstirea, dar cei trei bătrâni ai săi nu l-au lăsat să plece. Cu toate acestea, el a dobândit o reputaţie de sfinţenie, iar oamenii dimprejur au venit să caute sfat. Dorind să fugă de o astfel de atenţie nedorită, el a părăsit mănăstirea în secret şi a intrat în pustie.

Se spune că un înger l-a dus la Glendalough (Valea celor Două Lacuri) unde a trăit în scorbura unui copac, undeva pe malul Lacului Superior. Ascetul a rămas în acest loc timp de câteva zile, trăind cu ierburi sălbatice şi apă. O vită s-a rătăcit şi a venit la copacul unde locuia Sfântul Kevin şi a început să-i lingă hainele. După mai mullt timp, vaca a început să dea lapte neobişnuit de mult, astfel că proprietarul ei s-a hotărât să urmărească animalul. L-a dus la Glendalough, iar fermierul l-a descoperit pe Sfântul Kevin, slăbit de foame şi ascuns în copac.

El a trebuit să-l ia pe Sfântul Kevin cu forţa, cu un căruţ, deoarece Sfântul ascet nu dorea să plece. În timp ce era dus, copacii se aplecau pentru a le face loc. Sfântul Kevin a binecuvântat, apoi, pădurea.

Veştile despre Sfântul Kevin au ajuns la cei trei bătrâni, care au venit să-l aducă înapoi în mănăstirea lor. Recunoscând sfinţenia vieţii sale, au înţeles că nu mai avea nimic de învăţat, aşa că l-au binecuvântat să părăsească mânăstirea.

Un anumit Episcop Luidus l-a hirotonit pe Sfântul Kevin preot şi l-a trimis, împreună cu alţi câţiva călugări, să găsească o nouă biserică. A petrecut puţin timp convertindu-i pe cei din Clueandach, dar mai târziu a revenit în Glendalough.

Ghidat de un înger, Sfântul Kevin a traversat munţii Wicklow şi a înfiinţat o mănăstire în partea inferioară a văii în care două râuri curg împreună. Odată mănăstirea organizată, el a numit pe unul dintre călugări ca stareţ şi apoi s-a retras în valea superioară, la peste 1,5 Km distanţă, pentru a-şi relua viaţa în singurătate. A construit o mică chilie, pe un loc îngust între munte şi lac, unde erau desişuri. Unele surse spun că Sfântul Kevin a trăit acolo patru ani, în timp ce altele spun că şapte ani.

În această perioadă a vieţii sale, animalele sălbatice veneau să bea apă din mâinile lui. Odată, în timpul Postului, Sfântul Kevin se ruga în chilie, cu mâna scoasă afară pe fereastră. Atunci, o pasăre neagră i s-a aşezat pe mână şi a ouat. Atât de blând şi de plin de milă era Sfântul, încât le-a ţinut astfel, până când din ouă au ieşit pui şi au fost capabili să zboare departe.

Există o peşteră mică deasupra lacului superior, cunoscută sub numele de Patul Sfântului Kevin. Un an a stat retras acolo pentru Post, un înger venind şi spunându-i că va trebui să se mişte, pentru că o stâncă era pe cale să cadă peste acel loc. Sfântul Kevin i-a spus îngerului că nu putea să-şi întrerupă nevoinţa de post sau să părăsească locul. În ajunul Paştelui, îngerul s-a întors să-l ia. Cuviosul s-a opus, dorind să rămână acolo pentru restul vieţii sale. El a fost convins să meargă, totuşi, de promisiunea îngerului că mari daruri ar urma pentru toţi cei care vor veni acolo în viitor, atât pentru a trăi în aşezarea monahală, cât şi pentru a fi îngropaţi acolo. Cum a plecat îngerul, stânca a căzut în vale, aterizând chiar pe locul unde stătuse Sfântul Kevin.

Traversând lacul, au luat în calcul problema găsirii unui loc suficient pentru mai mulţi oameni. Îngerul a spus că, dacă Sfântul Kevin ar voi, Dumnezeu ar putea schimba cei patru munţi care înconjoară valea, cu câmpii roditoare şi uşor de lucrat. Sfântul ascet a răspuns că nu va dori ca creaturile lui Dumnezeu să piară în locul său. Toate animalele din acei munţi erau blânde şi umile faţă de el şi s-ar întrista de această propunere.

Când au ajuns la locul ales, Sfântul Kevin a văzut că pământul era stâncos şi nepotrivit pentru înmormântare. Îngerul a rezolvat aceasta, dând la o parte pietrele. Locul este la est de lacul mai mic (inferior). Sfântul Kevin i-a spus căpeteniei locale Dimma şi fiii săi să taie spinii şi să facă locul frumos. Nu se ştie exact unde anume, în vale, Sfântul Kevin a adormit întru Domnul. Cu toate acestea, nu se găsea la schit. Tradiţia locală spune că Sfântul Kevin este îngropat în Biserica Maicii lui Dumnezeu, din apropiere.

Sfântul Kevin a fost succedat la stăreţie de către nepotul său Molibba (8 ianuarie), care pare să fi fost primul episcop al locului. Conform analelor lui Ulster, Sfântul stareţ şi mărturisitor Kevin a plecat la Hristos, pe 3 iunie 618.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /