Sfântul Iulie, preotul din Novara, şi fratele său, Sfântul Iulian, diaconul

Sfinţii Iulie preotul şi Iulian diaconul, fraţi din naştere, au fost localnici ai Mirmidoniei. Pentru viaţa lor virtuoasă, Sfântul Iulie a fost hirotonit preot, iar fratele său diacon. Inspiraţi cu zel în răspândirea credinţei creştine, fraţii Sfinţi au primit permisiunea de construire de biserici şi au pornit predicarea în ţinuturi îndepărtate, la răsărit şi apus, în Imperiul Roman, unde existau temple păgâne şi unde încă se aducea jertfă idolilor.

Trecând prin multe ţinuturi, au convertit mulţi păgâni la creştinism, convingându-i nu doar prin cuvânt, ci şi prin nenumărate minuni. La Constantinopol, au apelat la împăratul evlavios Teodosie cel Tânăr (408-450), căruia i-au solicitat permisiunea de a construi biserici în locul templelor păgâne.

După ce au primit binecuvântarea Patriarhului şi permisiunea împăratului, fraţii Sfinţi au construit multe biserici. Oamenii au considerat de datoria lor să-i ajute în această lucrare. Odată, câţiva oameni au trecut pe lângă o biserică în construcţie. Temându-se că li se va cere să participe la acea lucrare, s-au gândit să apeleze la o înşelăciune, pentru a scăpa. Unul dintre ei s-a prefăcut a fi mort, iar când Sfântul Iulie i-a invitat să ia parte la lucrare, ceilalţi s-au scuzat, spunând că participau la o înmormântare. Sfântul le-a spus: “Nu minţiţi, nu-i aşa?”. Trecătorii au persistat în ruşinea lor. Atunci Sfântul Iulian le-a zis: “Fie, după cum spuneţi”. Continuând mai departe, au descoperit că cel care pretindea că este mort într-adevăr murise. După aceasta, nimeni altcineva nu a mai îndrăznit să-i mintă pe fraţii Sfinţi.

Prevestindu-i-se propriul sfârşit, Sfântul Iulie a pornit în căutarea unui loc pentru a construi cea de-a o suta biserică, despre care credea că va fi ultima. Ajungând în zona Lacului Mukoros, a observat o insulă frumoasă. Din cauza numărului imens de şerpi de pe ea, nimeni nu reuşise să se stabilească acolo. Sfântul Iulie a decis să construiască o biserică, pe acea insulă. După ce s-a rugat, el a navigat pe insulă pe mantia sa, ca şi cum s-ar fi aflat în barcă, şi a ridicat o cruce pe ea. În numele lui Dumnezeu, Sfântul ascet a poruncit tuturor şerpilor să se adune la un loc şi să părăsească insula. Toate viperele veninoase s-au strecurat în lac şi s-au stabilit pe Muntele Kamunkin.

Pe insulă, Sfântul Iulie a construit o biserică, în cinstea celor 12 Apostoli. La acea vreme, fratele său, Sfântul Iulian, termina construcţia unei biserici în apropierea cetăţii Gaudiana şi decisese să zidească o criptă pentru fratele său Iulie, în biserică. Sfântul Iulie şi-a vizitat fratele şi l-a sfătuit să se grăbească cu construirea criptei, prezicând profetic astfel mutarea sa la Domnul. Într-adevăr, Sfântul Iulian, diaconul, a trecut curând la cele veşnice şi a fost îngropat în acea criptă. Sfântul Iulie preotul a îngropat pe fratele său şi a revenit pe insulă, unde nu după mult timp s-a mutat şi el la Domnul, şi a fost îngropat în Biserica celor Doisprezece Apostoli, pe care o construise. La mormântul său, mulţi dintre bolnavi au primit vindecare. Sfârşitul binecuvântat al Sfinţilor Fraţi a avut loc după prima jumătate a secolului al V-lea. Ei sunt cinstiţi în ziua de 21 iunie.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /