Sfântul Isaac Sirianul, stareţul Mânăstirii Spoleto

Icoana Sfântului Isaac Sirianul, stareţul Mânăstirii Spoleto

Sfântul Isaac a trăit în Siria, la mijlocul secolului al şaselea. Din Siria, a ajuns în oraşul italian Spoleto. Acolo, Sfântul i-a cerut permisiunea, celui ce se ocupa de biserică, să rămână şi să se roage în sfântul lăcaş timp de două zile şi jumătate. Unul dintre paznicii bisericii a început să-l mustre cu ipocrizie şi chiar l-a lovit peste obraz. Deîndată, peste gardian a venit pedeapsa îngăduită de Dumnezeu. Cel rău l-a aruncat la picioarele Sfântului, strigând: “Isaac, alungă-mă!”. Când Sfântul s-a aplecat deasupra omului, duhul necurat a fugit.

Vestea despre acest lucru s-a răspândit rapid în întregul oraş. Oamenii au început să se adune în jurul Sfântului, oferindu-i ajutor şi mijloacele pentru a construi o mânăstire. Monahul, umil, le-a refuzat toate. El a părăsit oraşul şi s-a aşezat într-un loc pustiu, unde şi-a construit o mică chilie. Ucenicii s-au strâns în jurul ascetului şi s-a întemeiat, astfel, şi mânăstirea. Când ucenicii lui l-au întrebat de ce  refuzase darurile, el a răspuns: “Călugărul care strânge bunuri, nu mai este călugăr”.

Sfântul Isaac a fost dăruit cu darul vederii lămurite. Sfântul Grigorie Dialogul (12 martie) vorbeşte despre acest lucru, în “Dialoguri despre Vieţile şi Minunile Părinţilor Italieni”: odată, Sfântul Isaac le-a cerut călugărilor să-şi lase lopeţile în grădină peste noapte, iar dimineaţa le-a cerut să pregătească mâncare pentru muncitori. Câţiva tâlhari, întocmai la număr cu numărul lopeţilor, au năvălit să jefuiască mânăstirea, dar puterea lui Dumnezeu i-a forţat să renunţe la reaua lor intenţie. Au luat cazmalele şi au început să lucreze.

Când călugării au venit în grădină, tot terenul fusese săpat. Sfântul le-a mulţumit muncitorilor şi i-a invitat să-şi refacă forţele, luând câte ceva de-ale gurii. Apoi, le-a cerut să se oprească din furtişag, permiţându-le să vină, când vor vrea ei, să ia din roadele grădinii mânăstirii.

Altădată, doi bărbaţi aproape goi au venit la Sfânt şi l-au întrebat dacă are ceva îmbrăcăminte. Cerându-le să aştepte puţină vreme, a trimis un călugăr în pădure. În scorbura unui copac, acela a găsit hainele pe care cei doi şi le ascunseseră pentru a-l înşela pe Sfântul stareţ. Călugărul a adus hainele, iar Sfântul Isaac le-a înapoiat celor pribegi. Văzând că înşelăciunea lor a fost scoasă la lumină, au căzut în mare mâhnire şi ruşinare.

S-a mai întâmplat că, un anumit om a trimis pe robul său la Sfânt, cu doi stupi. Pe drum, însă, slujitorul a ascuns deoparte unul dintre acei stupi. Sfântul i-a zis, atunci, servitorului: “Primesc darul, dar să ai grijă la întoarcere, cu stupul pe care l-ai ascuns: au intrat în el şerpi otrăviţi. Dacă vei pune mâna pe el, te vor muşca”.

În acest mod scotea Sfântul, la lumină, păcatele oamenilor, cu înţelepciune şi fără răutate, dorind mântuirea tuturor.

Sfântul Isaac s-a mutat la Domnul, în anul 550. El nu trebuie confundat cu celălalt Sfânt, Isaac Sirul, Episcopul Ninivelor, care a trăit în secolul al şaptelea (28 ianuarie).

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023