Sfântul Iona, Arhiepiscopul Novgorodului – 5 noiembrie

Sfântul Iona, Arhiepiscopul Novgorodului – în lume numit Ioan – a rămas orfan devreme în viaţă şi a fost adoptat de o văduvă evlavioasă care trăia în Novgorod. Ea l-a crescut pe copil şi l-a trimis la şcoală. Fericitul Mihail din Mânăstirea Klops (cinstit pe 11 ianuarie), care l-a întâlnit pe Ioan pe stradă, i-a prezis că va deveni Arhiepiscop de Novgorod. Ioan a primit tunderea în monahism la Mânăstirea din pustie Otnia, la peste 50 Km. de oraş, şi a devenit stareţ al acestei mânăstiri. Acolo se afla, atunci când oamenii din Novgorod l-au ales Arhiepiscop, în 1458, după mutarea la Domnul a Sfântului Eutimie (11 martie).

Sfântul Iona s-a bucurat de o mare influenţă în Moscova, iar în timpul său ca arhiereu, prinţii moscoviţi au respectat independenţa Novgorod-ului. Sfântul Iona, Mitropolitul Moscovei (1449-1461), era prieten al Arhiepiscopului Sfânt Iona de Novgorod şi-şi dorea să-l aibă drept succesor.

În 1463, Arhiepiscopul Iona a construit prima biserică închinată Sfântului Serghie de Radonej, în regiunea Novgorod. În ce priveşte revigorarea tradiţiilor din zilele vechi în Biserica Novgorod-ului, el l-a chemat la Novgorod pe compilatorul renumit al Vieţilor Sfinţilor, Pahomie Logotetul, care a scris atât slujbele cât şi istoria celor mai cunoscuţi Sfinţi novgorodeni, bazându-se pe sursele locale.

Şi tot această perioadă reprezintă vremea întemeierii Mânăstirii Solovki. Sfântul Iona a oferit mare ajutor şi asistenţă organizării mânăstirii. Sfântului Zosima i-a fost dăruit un teren şi fonduri speciale (în colaborare cu autorităţile seculare din Novgorod), prin care întreaga Insulă Solovki a fost binecuvântată de noua mânăstire.

Sfântul, după multele sale osteneli şi simţind apropierea sfârşitului său, a scris un testament duhovnicesc, menţionând ca trupul său să fie îngropat la Mânăstirea Otnia. Pe 5 noiembrie 1470, după ce a primit Sfintele Taine, Sfântul a adormit întru Domnul.

Până în prezent, a supravieţuit o scrisoare a Sfântului Iona către Mitropolitul Teodosie, scrisă în 1464. Viaţa Sfântului a fost scrisă sub forma unui extras scurt, în anul 1472 (inclus în lucrarea Memorialele Vechii Literaturi Ruse şi, de asemenea, în Marele Minei al Mitropolitului Macarie, pentru data de 5 noiembrie). În 1553, după aflarea Sfintelor Moaşte ale Arhiepiscopului Iona, o notare a acestui eveniment a fost semnată de Sfântul Zenovie din Otnia (cinstit pe 30 octombrie). O lucrare specială privind minunile Sfântului se găseşte în manuscrise din secolul al XVII-lea.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /