
Sfântul Ioan, Episcop de Suzdal, a intrat într-una din mânăstirile Suzdalului, încă de pe când era tânăr. Pentru viaţa sa plină de virtute şi umilinţă, Sfântul a devenit întâiul Episcop de Suzdal şi de Nijgorod, în 1350. Episcopul Ioan s-a învrednicit de marea milostivire a lui Dumnezeu: Prinţul Boris de Suzdal avea să vadă cum un înger al lui Dumnezeu stătea înaintea Sfântului, în timpul Dumnezeieştii Liturghii.
Sfântul Ioan a fost recunoscut pentru dragostea sa faţă de cei lipsiţi şi bolnavi. El a mijlocit pentru cei săraci, înaintea prinţilor, pentru a le micşora dările. De asemenea, le-a construit case, săracilor, şi bolniţe pentru cei suferinzi.
Sfântul s-a preocupat foarte tare de iluminarea păgânilor mordviani, cu credinţa creştină. După anexarea Suzdalului la Eparhia Moscovei, Sfântul Ioan a primit schima monahală şi s-a retras la Mânăstirea Bogoliub. A vieţuit acolo, în izolare, şi s-a mutat cu pace la Domnul. Numeroase minuni s-au săvârşit la mormântul său.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
