Sfântul Inochentie (Veniaminov), Mitropolitul Moscovei şi al Kolomensk-ului (26 august 1797 – 31 martie 1879), a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă, pe 6 octombrie 1977. S-a născut în Satul Anginsk, în Eparhia de Irkuţk.
Apostol al Americii şi al Siberiei, a propovăduit Evanghelia “până la marginile pământului”: în Insulele Aleutine (din 1823), în cele şase dialecte ale triburilor locale de pe Insula Sitka (din 1834), printre koloşi ( tlingiţi); în cele mai îndepărtate aşezări ale întinsei Eparhii de Kamceatka (din 1853); printre kproci, ciukcei, printre tunguşii din regiunea Iakuţk (din 1853) şi în America de Nord (în 1857); în Amur şi în regiunea Usurisk (din 1860).
După ce a petrecut o mare parte din viaţa sa călătorind, Sfântul Inochentie a tradus un Catehism şi Evanghelia, în limba aleutină. În 1833, el a scris în această limbă una dintre cele mai frumoase lucrări ale activităţii misionare ortodoxe de indicare a căii către Împărăţia Cerului.
În 1859, yakuţii au auzit pentru prima dată cuvântul lui Dumnezeu şi dumnezeieştile slujbe în limba maternă. De două ori (în 1860 şi 1861) Sfântul Inochentie s-a întâlnit cu Sfântul Nicolae, Apostolul Japoniei (3 februarie), împărtăşind cu el experienţa duhovnicească.
Un predicator remarcabil, Sfântul Inochentie a spus:
“Oricine este plin de credinţă şi dragoste poate deţine cuvântul şi înţelepciunea, iar inima nu poate rezista să nu le slujească”.
Începându-şi lucrarea sa apostolică drept preot paroh, Sfântul Inochentie a încheiat-o ca Mitropolit al Moscovei (5 ianuarie 1868 – 31 martie 1879). El a ascultat voia lui Dumnezeu toată viaţa lui şi a lăsat în urmă demonstraţia cuvintelor:
“De la Domnul paşii omului se îndreptează” (Psalmul 36, 23).
Sfântul Inochentie este, de asemenea, cinstit în mod aparte şi pe 5 octombrie (Soborul Sfinţilor Ierarhi ai Moscovei) şi pe 6 octombrie (ziua canonizării sale).
Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
