Sfântul Ilarion, Mitropolit de Suzdal şi de Iuriev – 14 decembrie

Sfântul Ilarion, Mitropolitul de Suzdal şi Iuriev (în lume, Ioan), s-a născut la 13 noiembrie 1631 în familia preotului de oraş Anania. Tatăl său, cunoscut pentru evlavie şi învăţătură, a fost unul dintre cei trei candidaţi pentru tronul patriarhal, împreună cu viitorul Patriarh Nicon (1652-1658).

Ioan a intrat în mânăstire, în 1653. În 1655, a devenit întemeietor şi ctitor al Mânăstirii din pustie Florişev, nu departe de oraşul Gorohoveţa. În nevoinţele sale monahale, sfântul a căutat să învingă patimile trupeşti. Căzut şi epuizat înaintea Icoanei Vladimir a Maicii lui Dumnezeu, cerând ajutorul Dânsei, Maica Domnului l-a întărit cu putere de slavă şi duh de pace.

Odată, când Sfântul Ilarion slujea la Vecernie împreună cu un ierodiacon, tâlharii au năvălit în biserică. L-au ucis pe diacon şi au început să-l ameninţe pe Sfântul Ilarion cu foc, cerându-i să le arate comorile ascunse ale mânăstirii. Nu credeau că nu se găseşte aur în mânăstire. Doborât de durere, Sfântul Ilarion s-a îndreptat către Icoana făcătoare de minuni şi a spus: “O Preacurată Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos! Dacă mă rănesc cu foc, nu voi mai putea slăvi pe Fiul tău şi pe Tine”. Dintr-o dată, hoţii au auzit strigăte ale oamenilor care îi căutau şi au fugit.

Altă dată, Sfântul Ilarion, când se îndrepta către biserică, a auzit o voce: “Te voi slăvi în toată ţara”. Tremurând, a intrat în veşmântar, dar nu a găsit pe nimeni acolo. La intrare a găsit doar Icoana Vladimir a Maicii lui Dumnezeu. Ascetul a căzut în faţa icoanei, cu lacrimi, mărturisindu-şi nevrednicia.

Mai târziu, când Sfântul a început construcţia unei biserici de piatră, el se întristase foarte mult, preocupat fiind de construcţie şi de neînţelegerile dintre muncitori, care îl distrăgeau de la rugăciune. În timp ce slujea în biserică, cu fraţii, el era frământat de aceste gânduri şi începuse să regrete că se apucase de lucrare. Cu lacrimi, el a rugat-o pe Maica lui Dumnezeu, să nu-l abandoneze şi să-l mântuiască din aceste temeri. Când şi-a terminat rugăciunea, Sfântul Ilarion a rămas singur în biserică şi a început din nou să se gândească la construcţie, şi aşa a adormit. Într-un vis, Maica lui Dumnezeu a apărut, zicându-i: “Mută-mi Icoana numită Vladimir, din această biserică încinsă, şi aşeaz-o în biserica de piatră, nou construită, şi vei afla acolo ajutor”.

Sfântul Ilarion s-a trezit şi a poruncit să se tragă clopotul cel mare. Călugării s-au strâns imediat. Toţi au mers la biserica cea călduroasă şi s-au rugat înaintea icoanei, mutând-o cu cinste, de la intrare, în lăcaş. După ce a slujit toată noaptea Sfânta Liturghie şi un Paraclis, Sfântul le-a spus fraţilor ceea ce i se arătase. Apoi, în procesiune, au mutat Icoana în biserica aflată în construcţie, aşezând-o în mijlocul cofragelor din lemn. Din acel moment, construcţia s-a derulat cu succes şi s-a încheiat curând. Sfântul a vrut să închine lăcaşul chiar Icoanei, dar i s-a arătat într-o viziune că sfântul lăcaş trebuia să fie închinat Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În mânăstirea din sălbăticie, s-a instituit o rânduială de obşte foarte strictă. În 1694, Sfântul trimitea, astfel, o scrisoare adresată Mânăstirii Florişev, în care el amintea rânduia proprie monahală, acestei mânăstiri: “Sub mine, un păcătos, nimeni nu poseda nimic al său, ci totul era împărţit la comun. Mulţi dintre voi vă amintiţi acea obşte şi vă amintiţi, de asemenea, că am găsit ca trebuind să fie date focului acele bunuri ce ar putea distruge comunitatea de obşte”.

La 11 decembrie 1681, Sfântul a fost sfinţit Arhiepiscop de Suzdal şi Iuriev, iar în 1682 a fost ridicat la demnitatea de Mitropolit, rămânând la Catedrala din Suzdal până în februarie 1705. Sfântul s-a mutat cu pace la Domnul, pe 14 decembrie 1707, şi a fost înmormântat în Catedrala din Suzdal închinată Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sfântul a ajuns cunoscut pentru îngrijorarea sa neîncetată faţă de cei săraci. După mutarea sa la Domnul, s-au găsit la el doar trei monede.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu, Vladimir-Florişev (26 august), a fost pictată de iconograful renumit Ioan Chirov, în 1464, la Nijni Novgorod, în urma făgăduinţei făcute către Ioan Vosnikov.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /