Sfântul Gherasim de Boldino

Sfântul Gherasim de Boldino, cu nume de mirean Grigorie, s-a născut în anul 1490 la Pereslav-Zalesk. În copilăria sa, mergea adesea la biserică pentru a participa la slujbele dumnezeieşti. Când a auzit despre viaţa sfântă a Sfântului Daniel de Pereiaslav (7 aprilie), Grigorie, în vârstă de treisprezece ani, l-a rugat pe Bătrân să-i permită să i se alăture. Bătrânul l-a primit pe băiat ca ucenic şi, după puţin timp, l-a tuns monah, cu numele Gherasim. Noul călugăr împlinea cu sârguinţă postul şi rugăciunea, iar curând a ajuns cunoscut la Moscova drept mare ascet. A călătorit şi în capitală, cu învăţătorul său, şi l-a întâlnit pe Ţar.

Faima lumească a fost o povară pentru ascet şi, după douăzeci şi şase de ani sub îndrumarea Sfântului Daniel, Sfântul Gherasim a primit binecuvântarea Bătrânului său de a duce o viaţă retrasă, în regiunea Smolensk. S-a stabilit lângă oraşul Darogobuua, într-o pădure sălbatică locuită de şerpi şi animale sălbatice. Sfântul ascet şi-a înfrânat trupul („fiara sălbatică”) supunându-l arşiţei şi frigului. A trebuit, adeseori, să îndure atacurile tâlharilor, dar a răbdat cu blândeţe toate neplăcerile şi s-a rugat pentru răufăcătorii săi.

Într-o viziune, a fost îndrumat spre Dealul Boldino, unde, lângă un izvor, se afla un imens stejar. Locuitorii l-au bătut cu toiege şi au vrut să-l înece, dar s-au speriat şi l-au predat administratorului Darogobuia, care l-a aruncat în închisoare, pentru vagabondaj. Sfântul Gherasim a îndurat cu răbdare răutatea, păstrând tăcerea şi dedicându-se rugăciunii.

În acest timp, un emisar imperial de la Moscova l-a vizitat pe administrator. Văzându-l pe Sfântul Gherasim, s-a închinat în faţa lui şi i-a cerut binecuvântarea. L-a recunoscut, văzându-l anterior pe sfânt împreună cu Sfântul Daniel, în prezenţa Ţarului. Administratorul s-a îngrozit şi a cerut imediat iertare sfântului, promiţând că va pregăti un loc special în care să fie protejat de tâlhari.

Din acel moment Sfântul Gherasim i-a primit pe cei care doreau să îmbrăţişeze viaţa monahală şi a cerut permisiunea, la Moscova, pentru zidirea unei mânăstiri. În 1530, a ridicat o biserică având hramul Preasfintei Treimi şi a construit chilii pentru fraţi.

Pe lângă Mânăstirea Boldino, Sfântul Gherasim a întemeiat şi o altă mănăstire, în cinstea Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului, în oraşul Viajma, iar ulerior, în pădurea Briansk de la Râul Jijdra, Mânăstirea este închinată Intrării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Biserică.

Petru Korostelev, ucenic al Sfântului Gherasim, a fost făcut egumen al acestei mănăstiri. Mai mulţi asceţi vieţuiau sub îndrumarea duhovnicească a Sfântului Gherasim, între care: Egumenul Antonie, care a devenit ulterior Episcopul Vologdei (26 octombrie), şi Arcadie, ucenic al Sfântului Gherasim, care s-a nevoit ca pustnic, fiind înmormântat la Mânăstirea Boldino.

Înainte de mutarea sa la Domnul, Sfântul Gherasim i-a chemat laolaltă pe egumenii şi călugării mănăstirilor pe care le întemeiase şi le-a istorisit viaţa sa, dându-le ultimele sale sfaturi. Această istorisire orală a sfântului a fost inclusă în Viaţa sa, compilată de Sfântul Antonie, la cererea Bătrânilor. Testamentul Sfântului Gherasim este similar cu lucrarea “Fapte Duhovniceşti” a Sfântului Iosif de Volokolamsk (9 septembrie, 18 octombrie, 13 februarie). De la Sfântul Iosif a împrumutat şi practica de a avea doisprezece Bătrâni care să conducă mănăstirea.

Există o tradiţie orală, conform căreia acesta l-ar fi convertit si pe Opta, întemeietorul Mânăstirii Optina.

Sfântul Gherasim s-a mutat la Domnul în ziua de 1 mai 1554. El este pomenit cu cinste aparte şi la 20 iulie.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, alcătuire, adaptare si traducere Lăcaşuri Ortodoxe)