Sfântul Gheorghe Zăvorâtul, Purtătorul de Dumnezeu

Sfântul Gheorghe, Purtătorul de Dumnezeu şi Zăvorâtul, s-a nevoit în Munţii Negri din apropierea Antiohiei, într-o vreme în care bisericile şi mânăstirile înfloreau. Creştinii ortodocşi din multe părţi ale lumii veniseră pentru a se stabili acolo şi, ca urmare, apăreau adesea tensiuni între călugări de naţionalităţi diferite. Pentru a rămâne departe de aceste neînţelegeri, Părintele Gheorghe şi-a găsit refugiu într-o crăpătură izolată, într-un munte foarte înalt. Din acest motiv, el este numit şi Sfântul Gheorghe Zăvorătul.

Cu toate acestea, călugării din Munţii Negri au aflat despre viaţa evlavioasă dusă de Sfântul Gheorghe Zăvorâtul. Cuviosul Gheorghe Athonitul, călătorind în Munţii Negri, în căutarea unui îndrumător duhovnicesc, după rugăciuni în fiecare dintre mânăstiri, într-un final a ajuns şi la Sfântul Gheorghe Zăvorâtul – “un om nevinovat ca un porumbel” – pentru a îndeplini acest rol.

Sfântul Gheorghe Zăvorâtul l-a primit pe tânărul ascet şi a găsit o chilie pentru el, în mânăstire. Ucenicul său a rămas, astfel, cu el, timp de trei ani, ducând cea mai aspră viaţă ascetică, până când, în cele din urmă, Gheorghe Zăvorâtul îmbrăcându-l cu schima călugărească, l-a condus la “desăvârşirea monahală”.

Apoi, după ce l-am trimis într-un pelerinaj la Ierusalim, el l-a binecuvântat pe ucenicul Gheorghe să se reinstaleze la Mânăstirea Iviron, pe Muncele Athos, unde să ducă mai departe lucrarea sfântă a Sfântului Eftimie Atonitul.

Gheorghe s-a întors la Sfântul Munte, dar, în loc să traducă la cărţi, precum îl sfătuise părintele său duhovnicesc, el a făcut alte ascultări timp de şapte ani. Când Sfântul Gheorghe a auzit acest lucru, l-a trimis pe ul alt ucenic al său, Teodor, la Muncele Athos, să-l mustre şi să-i reamintească faptul că fusese trimis acolo pentru a traduce textele teologice, din limba greacă în limba georgiană. De data aceasta, Gheorghe de la Sfântul Munte a ascultat, cu umilinţă, voia învăţătorului său.

Cât timp n-a fost împreună cu Gheorghe Atonitul, Sfântul Gheorghe Zăvorâtul a răbdat singurătatea deplină şi, ca şi fiul său duhovnicesc, a dedicat o mare parte din timpul său activităţilor literare. El era foarte familiarizat cu scriitorii din Iviron şi din alte mânăstiri georgiene, încurajându-l pe fiul său duhovnicesc să continue munca de traducere a literaturii teologice ortodoxe.

Sfântul Gheorghe Zăvorâtul a copiat traducerile lui Davit Mtbevari – ale vieţii Martei (mama Sfântului Simeon de la Muntele Minunat) şi vieţii Sfântului Varlaam (al Siro-Caucazului). Când Gheorghe a auzit că nu mai existau copii ale acestor vieţi, pe Muntele Athos, el a transcris textele şi le-a trimis atoniţilor.

Sfântul Gheorghe Zăvorâtul, Purtătorul de Dumnezeu, cinstit în ziua de 3 iulie, s-a mutat la Domnul în anul 1068, după plecarea din această viaţă a ucenicului său, Cuviosul Sfânt Gheorghe de la Sfântul Munte.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/