Sfântul Fotie, Mitropolitul Kievului

Sfântul Fotie, Mitropolitul Kievului şi al Întregii Rusii, a fost din naştere grec din oraşul peloponezian Monembasia (Malbasia). Încă din adolescenţa sa a intrat într-o mănăstire şi a fost tuns de bătrânul Acachie, un mare ascet ajuns ulterior Mitropolitul Monembasiei. În 1408, când Sfântul Fotie se afla în Constantinopol împreună cu Patriarhul, pentru probleme bisericeşti, s-a născut întrebarea legată de găsirea unui înlocuitor pentru tronul rusesc, după moartea Sfântului Ciprian (16 septembrie). Alegerea Patriarhului Matei (1397-1410) a revenit asupra lui Fotie, cunoscut pentru educaţia sa şi pentru sfinţenia vieţii. La 1 septembrie 1408, Sfântul Fotie a fost făcut Mitropolit, iar în anul următor intra în Rusia.

El a petrecut o jumătate de an la Kiev (septembrie 1409 – februarie 1410), preocupându-se de problemele eparhiilor din sudul Bisericii Ruse, pe atunci incluse în Principatul Lituaniei, sau mai precis al Lituaniei şi Rusiei. Sfântul a înţeles că tronul mitropolitan, centrul duhovnicesc al vieţii bisericeşti din Rusia, nu putea să rămână în ţinuturile kievene, unde totul cădea, din ce în ce mai mult, sub stăpânirea puterii catolice. În ziua Sfintelor Paşti din 1410, Mitropolitul Fotie sosea la Moscova, după exemplul foştilor mitropoliţi ruşi care îşi trasferaseră reşedinţa mai întâi în Vladimir, iar mai apoi la Moscova.

Timp de 22 de ani, Sfântul a lucrat în dificila slujire de arhipăstor al Bisericii Ruse. În condiţii grele de război, conflicte fratricide şi învăluirile incursiunilor tătarilor, el a ştiut cum să sporească foarte mult preocuparea duhovnicească, prosperitatea materială şi bunăstarea bisericilor de sub tronul Moscovei.

Condiţiile favorabile din Biserică au permis, Sfântului Fotie, să asigure un sprijin foarte mare Patriarhului din ce în ce mai slăbit al Constantinopolului, şi să consolideze în lume poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse şi pe tărâmul rusesc.

Vrăjmaşii Ortodoxiei au încercat să submineze slujirea bisericească şi patriotică a Sfântului Fotie, de mai multe ori. În primăvara anului 1410, când Sfântul Fotie sosea în Vladimir, din Moscova, han-ul Edigei, devastând această parte a ţinutului rusesc vreme de doi ani, întreprindea o nouă campanie, cu intenţia de a-l prinde pe Mitropolitul însuşi. Un detaşament tătar, condus de prinţul Talihoi “Exilatul”, pe neaşteptate şi rapid a cucerit Vladimirul, dar Dumnezeu l-a păzit pe Sfânt, neatins.

În seara de dinainte, fără a bănui vreun pericol, Sfântul plecase la Mânăstirea Sviatoiezersk (Lacul Sfânt), dincolo de oraş. Când tătarii au încercat să-l urmărească, el s-a ascuns într-o mică aşezare înconjurată de mlaştini de netrecut, la Râul Senega. Neputând să-l prindă pe Mitropolit, lacomii tătari au prădat Vladimirul şi, în mod special, Catedrala Adormii Maicii Domnului. Paznicul Catedralei, Patrichie, a îndurat chinuri teribile şi a primit moarte mucenicească din partea tătarilor jefuitori, dar el nu le-a dezvăluit unde erau ascunse sfinţeniile şi comorile bisericii.

Prin eforturile Mitropolitului Fotie, unitatea canonică a Bisericii Ruse a fost restaurată. Mitropolia Lituaniană separată şi înfiinţată de prinţul Vitovt, pentru eparhiile sudice şi vestice, a fost eliminată în 1420. În acelaşi an, Sfântul vizita eparhiile returnate şi saluta turma, cu o scrisoare pastorală plină de învăţătură. Înţeleptul şi eruditul păstor a lăsat, în urma sa, multe sfaturi şi scrisori. De mare importanţă teologică a fost denunţarea ereziei Strigolniki, care apăruse la Pskov înainte de vremea sa. Prin eforturile înţelepte ale acestuia, ereziei i s-a pus capăt în 1427.

Între sursele istorice importante ale Bisericii, compilate de Sfântul Fotie, se numără “Rânduiala Alegerii şi Instalării Episcopilor” (1423), “Discursul asupra caracterului solemn al slujirii preoţeşti şi a Îndatoririlor Slujitorilor Bisericii” şi, de asemenea, “Testamentul Duhovnicesc”, în care acesta vorbeşte despre viaţa sa. O altă lucrare mare a Sfântului a fost compilaţia, sub îndrumarea sa, a Cronicii Obşcerusk (a tuturor ruşilor), din 1423.

Pe 20 aprilie 1430, Sfântul arhipăstor a fost înştiinţat, de un înger, despre apropierea sfârşitului său, şi s-a mutat cu pace la Domnul, la Sârbătoarea pomenirii Aşezării Cinstitului Veşmânt al Preasfintei de Dumnezeu Născătoare (Acoperământul Maicii Domnului), în Sfânta Racla din Vlaherne, pe 2 iulie 1431. Sfintele sale moaşte au fost descoperite în anul 1471. Două veşminte ale Sfântului Fotie sunt păstrate în Sala Armurii, în Kremlinul Moscovei.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/