Sfântul Fericit Vasile Blajinul

Sfântul Vasile al Moscovei s-a născut în decembrie 1468, la poarta Bisericii Elokov închinată Icoanei Vladimir a Maicii Domnului, din afara Moscovei. Părinţii lui erau oameni din popor şi l-au trimis pe fiul lor să își facă pregătirea ca cizmar.

Din timpul uceniciei lui Vasile, meșterul său avea să mărturisească un eveniment remarcabil, care arăta că ucenicul acestuia nu era deloc un om obişnuit: un oarecare comerciant adusese cereale în Moscova, pe o barjă, apoi a mers să-și comande cizme, precizând că acestea ar trebui să fie unele mai speciale, întrucât intenționa să le poarte tot anul. Fericitul Vasile, plângând, i-a zis propriului său maistru: “Anulaţi comanda, întrucât nu le va purta nici măcar odată”. Când meșterul, uimit, l-a întrebat pe ucenicul său despre aceasta, el i-a explicat că omul nu avea să poarte cizmele, întrucât curând urma să piară. După câteva zile, prezicerea s-a adeverit.

Când avea şaisprezece ani, Sfântul a ajuns la Moscova, pornind pe calea dificilă a Nebuniei pentru Hristos. În căldura arzătoare a verii şi îngheţul aspru al iernii, el mergea desculţ pe străzile Moscovei. Faptele sale erau ciudate: într-un loc a deranjat odată o tarabă cu de-ale gurii pe ea, în altul a răsturnat un vas cu băutură. Comercianţii, furioşi, au sărit asupra Fericitului, iar el a răbdat bătăile, cu bucurie, mulţumind lui Dumnezeu pentru ele. Toate acestea pentru ca, mai apoi, să se descopere că respectiva mâncare fusese prost gătită, iar băutura periculoasă. Vestea despre Sfântul Vasile s-a răspândit rapid, iar oamenii începuseră să-l vadă ca pe un Sfânt Nebun, un om al lui Dumnezeu şi acuzator al răului.

Altădată, un oarecare comerciant intenţiona să construiască o biserică din piatră, pe Pokrovna, în Moscova, dar turlele i se prăbuşeau deja pentru a treia oară. Comerciantul i-a cerut Sfântului sfatul, iar Sfântul Vasile l-a trimis la Kiev: află unde se găseşte Ioan Şchiopul”, i-a spus el. “El te va îndruma cum să construieşti biserica”. Călătorind la Kiev, comerciantul l-a căutat pe Ioan, care se afla într-o colibă sărăcăcioasă, legănând un leagăn gol. “Pe cine legăni?”, l-a întrebat comerciantul. “O plâng pe iubita mea mamă, care a sărăcit ca eu să mă nasc și să ajung învățat”. Abia atunci comerciantul şi-a amintit de propria mamă, pe care o alungase ținând-o undeva în afara casei. Astfel, i-a devenit clar de ce nu reuşea să înalțe biserica. Revenind la Moscova, a readus-o pe mama sa în casă, i-a cerut iertare, iar biserica a putut fi construită.

Predicând milostenia, Fericitul îi ajuta pe cei care se rușinau să ceară de mâncare, dar care aveau mai multă nevoie de ajutor decât alţii. Odată, el și-a făcut mare milostenie cu un comerciant străin care rămasese fără nimic. Deşi bărbatul nu mâncase de trei zile, el nu putea cere de mâncare, fiindcă purta încă haine frumoase.

Între altele, Sfântul îi condamna, cu asprime, pe cei care făceau milostenie nu din milă față de săraci şi lipsiţi, ci din motive egoiste sperând într-o modalitate uşoară de a atrage "binecuvântările" lui Dumnezeu asupra treburilor lor. Odată, Sfântul a văzut un diavol arătând ca un cerşetor și șezând la porţile Bisericii Preacuratei Fecioare, cel urât ajutându-i degrabă, în afacerile lor, pe toți cei care îi dăruiau de mâncare. Sfântul a scos la iveală reaua înşelare şi a alungat diavolul.

Pentru mântuirea aproapelui, Sfântul Vasile vizita până şi tavernele, unde încerca să găsească un strop de bunătate chiar şi în oamenii decăzuți cu totul, întărindu-i şi încurajându-i, prin bunătate. Mulţi mărturiseau că, atunci când Sfântul Vasile Blajinul trecea pe lângă vreo casă în care erau jocuri şi băutură, plângea şi se ţinea strâns de colţul casei respective. Întrebat ce însemna aceasta, Sfântul Vasile cel Nebun pentru Hristos a răspuns: “Văd îngerii stând îndureraţi lângă casă, chinuiţi de păcatele oamenilor, iar eu le cer cu lacrimi să se roage Domnului pentru îndreptarea păcătoşilor”.

Curăţit prin fapte mari şi prin rugăciunea din suflet, Sfântul a avut, totodată, darul înainte-vederii: în 1547, a prezis marele incendiu din Moscova; prin rugăciune a potolit un foc ce se întindea în Novgorod; altădată i-a reproşat Ţarului Ivan cel Groaznic, că în timpul dumnezeieştii slujbe stătuse cu gândul la construirea unui palat pe Dealurile Vorobiev.

Sfântul Vasile s-a mutat la Domnul, pe 2 august 1557. Sfântul Macarie, Mitropolitul Moscovei, a slujit la înmormântarea Sfântului, cu mulţi clerici. Trupul său a fost îngropat în cimitirul Bisericii Preasfânta Treime, unde în 1554 s-a construit Catedrala Acoperământul Maicii Domnului, în memoria cuceririi Kazan-ului. Patriarhul Iov l-a canonizat pe Sfântul Fericit Vasile Blajinul, la un Sinod din 2 august, în 1588.

Într-o icoană veche, Sfântul Vasile este reprezentat ca fiind bătrân, cu părul alb și ondulat şi barbă albă scurtă. El este pictat complet gol, purtând o eşarfă în mână. Venerarea Sfântului Fericit Vasile al Moscovei a fost dintotdeauna atât de puternică, încât Biserica Preasfânta Treime şi Biserica Acoperământul Maicii Domnului, alăturată, au fost redenumite după el, devenind: faimoasa Catedrală a Sfântului Vasile al Moscovei.

Lanţurile purtate de bunăvoie, ca nevoință, de Sfântul Vasile al Moscovei se păstrează la Academia Duhovnicească a Moscovei.

___________

(*) Spre slava lui Dumnezeu, textul a fost tradus și adaptat de Redacția Lăcaşuri Ortodoxe, în iunie 2023.