publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfântul Fericit Vasile Blajinul al Moscovei, cel Nebun pentru Hristos

Sfântul Vasile al Moscovei s-a născut în decembrie 1468, la poarta Bisericii Elokov închinată Icoanei Vladimir a Maicii Domnului, din afara Moscovei. Părinţii lui erau oameni din popor şi l-au trimis pe fiul lor să fie pregătit ca cizmar.

În timpul uceniciei lui Vasile, maistrul său avea să mărturisească un eveniment remarcabil, ceea ce arăta că ucenicul acestuia nu era deloc un om obişnuit. Un oarecare comerciant adusese cereale în Moscova, pe o barjă, apoi a mers să comande cizme, precizând că acestea ar urma să fie unele ceva mai speciale, vrând să le poarte un an întreg. Fericitul Vasile a plâns, zicând: “Aş dori să anulaţi comanda, întrucât nu le veţi purta niciodată”. Când maistrul, uimit, l-a întrebat pe ucenicul său despre asta, el i-a explicat că omul nu avea să poarte cizmele, căci în curând urma să moară. După câteva zile, prezicerea s-a adeverit.

Când avea şaisprezece ani, Sfântul a ajuns la Moscova, pornind pe calea dificilă a Nebuniei pentru Hristos. În căldura arzătoare a verii şi îngheţul aspru al iernii, el mergea desculţ pe străzile Moscovei. Faptele sale erau ciudate: aici deranja o tarabă cu ceva de mâncare, dincolo vărsa un vas cu băutură. Comercianţii, furioşi, săreau asupra Fericitului, iar el răbda bătăile, cu bucurie, şi mulţumea lui Dumnezeu pentru ele. Apoi, avea să se descoperre că mâncarea fusese prost gătită, iar băutura rea. Renumele Sfântului Vasile a crescut rapid, iar oamenii începuseră să-l vadă ca pe un nebun sfânt, un om al lui Dumnezeu şi acuzator al răului.

Un oarecare comerciant intenţiona să construiască o biserică din piatră, pe Pokrovna, în Moscova, dar turlele i se prăbuşiseră de trei ori. Comerciantul i-a cerut Sfântului sfaturi şi l-a trimis către Kiev: Află unde se găseşte Ioan Şchiopul”, a spus el. “El te va sfătui cum să construieşti biserica”.

Călătorind către Kiev, comerciantul l-a căutat pe Ioan, care stătea într-o colibă sărăcăcioasă şi legăna un leagăn gol. “Pe cine legăni?”, l-a întrebat comerciantul. “Plâng pentru iubita mea mamă, care a sărăcit pentru naşterea şi educaţia mea”. Abia atunci comerciantul şi-a amintit de propria sa mamă, pe care o aruncase din casă. Apoi, i-a fost clar de ce nu reuşea să ridice biserica. Revenind la Moscova, a readus-o pe mama sa în casă, i-a cerut iertare şi a construit biserica.

Predicând mila, Fericitul îi ajuta pe cei cărora le era ruşine să ceară alimente, dar care aveau mai mult nevoie de ajutor decât alţii. Odată, el a dat un mare ajutor unui comerciant străin care rămasese fără nimic. Deşi bărbatul nu mâncase nimic timp de trei zile, el nu putea cere de mâncare, fiindcă purta haine frumoase.

Sfântul i-a condamnat, cu asprime, pe cei care îi ofereau ajutor din motive egoiste, şi nu din milă pentru cei săraci şi lipsiţi, ci sperând într-o modalitate uşoară de a atrage binecuvântările lui Dumnezeu asupra afacerilor lor. Odată, Sfântul a văzut un diavol arătând ca cerşetor. Acela se aşeza la porţile Bisericii Preacuratei Fecioare şi le aducea ajutor rapid, în afacerile lor, tuturor celor care îi dăruiau de mâncare. Sfântul a scos la iveală reaua înşelare şi a alungat departe diavolul.

Pentru mântuirea aproapelui său, Sfântul Vasile vizita şi tavernele, unde încerca să vadă un strop de bunătate, chiar şi în oamenii ruinaţi cu totul şi să-i întărească şi să-i încurajeze, prin bunătate. Mulţi observau că, atunci când Sfântul trecea pe la vreo casă în care erau jocuri şi băutură, plângea şi se ţinea, strâns, de colţurile casei respective. L-au îmtrebat, pe Sfântul Vasile cel Nebun pentru Hristos, ce însemna aceasta, iar el le-a răspuns: “Îngerii stau îndureraţi lângă casă, chinuiţi de păcatele oamenilor, dar le cer cu lacrimi să se roage Domnului, pentru îndreptarea păcătoşilor”.

Curăţat prin fapte mari şi prin rugăciunea sufletului său, Sfântul avea, totodată, darul înainte-vederii. În 1547, a prezis marele incendiu din Moscova; prin rugăciune a stins un foc în Novgorod; iar odată i-a reproşat Ţarului Ivan cel Groaznic, că în timpul dumnezeieştii slujbe fusese preocupat de gândurile de a construi un palat pe Dealurile Vorobiev.

Sfântul Vasile s-a mutat la Domnul, pe 2 august 1557. Sfântul Macarie, Mitropolitul Moscovei, a slujit la înmormântarea Sfântului, cu mulţi clerici. Trupul său a fost îngropat în cimitirul Bisericii Preasfânta Treime, unde în 1554, s-a construit Catedrala Acoperământul Maicii Domnului, în memoria cuceririi Kazan-ului. Patriarhul Iov l-a canonizat pe Sfântul Fericit Vasile, la un Sinod, pe 2 august 1588.

Într-o icoană veche, Sfântul Vasile este reprezentat ca bătrân, cu părul alb şi barbă albă scurtă, ondulată ca şi părul de lângă urechi. El este complet gol, ţinând o eşarfă în mână. Venerarea Sfântului Fericit Vasile al Moscovei a fost întotdeauna atât de puternică, încât Biserica Preasfânta Treime şi Biserica Acoperământul Maicii Domnului, ataşată, au fost redenumite după el, devenind: faimoasa Catedrală a Sfântului Vasile al Moscovei.

Lanţurile Sfântului Vasile al Moscovei sunt păstrate la Academia Spirituală a Moscovei.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /