Sfântul Ermoghen, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii – sfinţit mucenic

Sfântul Ermoghen, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii(sfinţit mucenic)– icoană, fragment din frescă –

Cinstirea Patriarhului Ermoghen ca Sfânt Mucenic a fost transmisă din generaţie în generaţie, timp de trei secole, iar oamenii l-au considerat din ce în ce mai mult rugător pentru ţinutul rusesc, înaintea Tronului Atotputernicului Dumnezeu.

În anii de suferinţe cumplite la nivelul naţiunii, poporul s-a îndreptat spre cinstirea Patriarhului erou. Ruşii mergeau la mormântul său, cu necazurile, bolile şi neputinţele lor, cerând cu veneraţie ajutorul Sfântului Ermoghen, iar Domnul Atot-Milostiv le-a răsplătit credinţa.

Credincioşii din toate părţile Rusiei s-au adunat, astfel, la Moscova, pentru slăvirea Sfinţitului Mucenic Ermoghen, la 300 de ani de la mutarea lui la Domnul. Pelerinii s-au grăbit să se închine înaintea Sfintelor sale Moaşte, în Catedrala Adormirii maicii Domnului, din Kremlin, unde s-au slujit Parastase aproape fără întrerupere.

În ajunul canonizării, a avut loc o procesiune cu o icoană a Sfântului Ermoghen, urmată de un giulgiu pe care sfântul era înfăţişat întreg, în veşmânt, ţinând un toiag în mână. Pe lângă icoana Patriarhului Ermoghen, au purtat o icoană a Sfântului Dionisie de Radonej, colegul său de nevoinţă în fapte duhovniceşti şi patriotice pentru eliberarea ţinutului rusesc de uzurpatorii polonezo-lituanieni.

Pe clopotniţa lui Ivan cel Mare atârna un stindard impunător: „Bucură-te, Preasfinţite Ermoghen, Mare rugător, ajutător al ţării ruseşti”. O sută de mii de candele au stat aprinse în mâinile credincioşilor. La sfârşitul procesiunii, au început să cânte Canonul Pascal şi un Canon al Sfântului Ermoghen, la Altarul unde se odihneau Sfintele Moaşte ale Patriarhului. O priveghere de toată noaptea a avut loc sub cerul liber, în toate pieţele Kremlinului. În acea noapte au avut loc mai multe vindecări, prin rugăciunile Sfântului Ermoghen.

În ziua de Duminică, 12 mai, Sfânta Liturghie a fost săvârşită la Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Sărbătoarea canonizării noului Sfânt Ermoghen a avut loc sub protia Preafericirii Sale Grigorie, Patriarhul Antiohiei. La sfârşitul Sfintei Liturghii, în toate bisericile din Moscova au fost savârşite slujbe închinate Sfântului Ermoghen, o procesiune desfăşurându-se în Kremlinul Moscovei, la care au participat peste douăzeci de ierarhi. Aceştia au însoţit procesiunea, cântând: „Sfinte Ierarhe Părinte Ermoghen, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”. Din această zi, a început venerarea liturgică a Sfântului Ermoghen. Astfel, s-a împlinit dorinţa credincioşilor ruşi. Prin rugăciunile acestora, Biserica Ortodoxă Rusă a mai primit un patron ceresc.

Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a stabilit cinstirea specială a Sfântului Sfinţit Mucenic Ermoghen, Patriarhul Moscovei şi al Rusiei, pentru ziua de 17 februarie, ziua mutării sale la Domnul (viaţa şi lucrările sale sunt amintite la acea dată) şi pe 12 mai, ziua canonizării.

Mare este semnificaţia naţională a Sfântului Ermoghen, un neobosit luptător pentru puritatea Ortodoxiei şi unitatea ţării ruseşti. Activitatea sa preoţească şi civilă de-a lungul mai multor secole serveşte ca exemplu remarcabil al credinţei sale înflăcărate şi al iubirii pentru poporul rus.

Activitatea eclezială a arhipăstorului se caracterizează printr-o atenţie deosebită şi strictă asupra slujbelor bisericeşti. Sub el au fost publicate o EVANGHELIE, un MINEI pentru septembrie (1607), octombrie (1609), noiembrie (1610) şi pentru primele douăsprezece zile din decembrie. „Tipicul cel Mare primar” a fost tipărit în 1610. Sfântul Ermoghen nu doar a acordat binecuvântarea pentru această carte, ci a supravegheat cu atenţie acurateţea textului. Tot cu binecuvântarea Sfântului Ermoghen, a fost tradusă Slujba Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat (30 noiembrie), din limba greacă în limba rusă.

Sub supravegherea arhipăstorului, s-au realizat noi prese pentru tipărirea cărţilor de slujire şi s-a construit o nouă tipografie. Acestea au fost distruse în timpul luptelor din 1611, când Moscova a fost arsă de polonezi. Îngrijorat de rânduiala dumnezeieştilor slujbe, Sfântul Ermoghen a întocmit o „Scrisoare către tot poporul, în special preoţi şi diaconi, privind îmbunătăţirea cântării bisericeşti”. „Scrisoarea” îi pedepsea pe clerici, pentru că nu săvârşeau slujbele Bisericii conform Tipicului, pentru vorbirea inutilă şi pentru atitudinea lipsită de cuvioşie a laicilor, faţă de slujbele dumnezeieşti.

Activitatea literară a primului ierarh al Bisericii Ruse este larg cunoscută. El a scris „O prezentare a Icoanei Kazan a Maicii Domnului şi slujirea acestei icoane (1594)”, „O scrisoare către Patriarhul Iov, care conţine o relatare a martirilor din Kazan” (1591), o colecţie de articole în care sunt examinate chestiuni privind slujbele dumnezeieşti (1598); documente şi apeluri patriotice, îndreptate către naţiunea rusă (1606-1613) şi alte lucrări.

Contemporanii săi vorbesc despre Patriarhul Ermoghen, ca despre un om cu o inteligenţă şi erudiţie remarcabile, „Un Maestru cu mare raţiune şi gândire”, „foarte remarcabil”, „desăvârşit în înţelepciune şi rafinat în învăţare”, „referindu-se mereu la scrierile dumnezeieşti, la toate cărţile Legii Vechi şi ale Noului testament, şi urmărind în profunzime diferite reguli şi principii bisericeşti”. Sfântul Ermoghen a petrecut mult timp în bibliotecile mănăstireşti, în special în biblioteca Mânăstirii Ciudov din Moscova, de unde a copiat relatări istorice preţioase din manuscrise antice.

În secolul al XVII-lea, Cronica Preasfinţitului Patriarh Ermoghen a fost numită „Cronica Învierii”. În lucrările culese de Sfânt şi în documentele sale arhipăstoreşti, există multe citate din Sfânta Scriptură şi exemple preluate din istorie, care mărturisesc cunoaşterea sa profundă a Cuvântului lui Dumnezeu şi familiarizarea sa cu literatura bisericească din vremea în care a trăit.

Patriarhul Ermoghen a inclus cercetările sale, în predici şi predare. Contemporanii Sfântului îl privesc pe Arhipăstor ca pe „un om cu veneraţie”, cu „puritatea vieţii”, „un adevărat păstor al turmei lui Hristos” şi „un susţinător sincer al credinţei creştine”.

Aceste calităţi ale Sfântului Ermoghen au fost destul de evidente în vreme de necaz, când ţara rusă era copleşită de haos intern şi slăbită de intrigile polono-lituaniene. În această perioadă întunecată, Primul Ierarh al Bisericii Ruse a protejat cu altruism regatul rusesc, prin cuvânt şi prin faptă, apărând credinţa ortodoxă de latinism, precum şi unitatea naţională de duşmani dinăuntru şi din afară. Salvându-şi ţara natală, Sfântul Ermoghen a câştigat cununa muceniciei, devenind rugător ceresc pentru Rusia, înaintea Tronului Preasfintei Treimi.

(Spre slava lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)